Care este opusul manipulării?
„Esti cu capu…?!”
Nu ştiu dacă ți s-a spus vreodată așa ceva, dar mai în glumă, mai în serios am auzit de multe ori expresia asta…
Ea înseamnă că ceva nu e în regulă cu tine, că ai luat-o razna, că ai nevoie de doctor, că ai deviat de la linia de conduită normală…
În articolul de față vreau să îți vorbesc tot despre deviere dar nu neapărat despre faptul că ai fi… cu capu, ci mai curând despre o serie de comportamente deviante pe care le vei regăsi și la tine și la ceilalți și care sunt extrem de manipulative.
Ce vreau să zic prin „manipulativ”?
Deși te fac în aparență să te simți bine, la final aceste comportamente te fac să te simți prost.
Când tragi linie și faci calculul, rezultatul este unul dezavantajos și pentru tine și pentru ceilalți.
Nu spun acum că toată lumea manipulează, deși nu aș fi prea departe de adevăr…
Spun însă că fiecare dintre noi am întâlnit probabil destui oameni ale căror comportamente deviante sunt suficient de manipulative ca să zăpăcească un stadion de spectatori fără să își dea seama măcar ce fac…
E suficient să te uiți la televizor la talkshow-uri
Chiar dacă majoritatea spectatorilor sunt dispuși să îi bănuiască pe toți protagoniștii de inteligență sau premeditare, am mari dubii că este așa.
De fapt, majoritatea celor care se dau în spectacol la TV au manipularea în sânge și o fac fără să clipească tocmai pentru că nu se (mai) gândesc la asta.
Apucăturile le-au devenit cronice și odată cu ele, voluptatea cu care se complac în jocuri de-a victima si călăul sau de-a salvatorul si prințesa înfricoșată… și toate astea… neapărat cu public, ca să fie mai picante.
Oare de ce emisiunile cu cea mai mare audiență la TV sunt cele în care câteva vedete se acoperă de ridicol?
Oare de ce au atâta succes show-urile în care o țară întreagă se delectează urmârind scufundarea în penibil a unor oameni necăjiți pentru ca tot ei să fie apoi „salvați” de un cavaler al dreptății sau de o zână mărinimoasă după ce au trecut prin „probe de foc” bine gândite?
E oare nevoie de acest spălat de rufe în public pentru ca omul necăjit să poată urca la rang de om normal sau dimpotrivă, … vedeta să poată coborâ la rang de om normal?
Răspunsul este simplu dar și nuanțat
Pentru protagoniștii din televizor nu e nevoie!
Pentru public, DA!
Motivul pentru care oamenii se uită la televizor este banal din punct de vedere psihologic: se regăsesc în personaje și astfel își pot trăi în secret și în siguranță propria dramă tăcută pe care și-o autoîntrețin zilnic în același mod.
Mă uit în jur:
O mulțime (MARE) de oameni își petrec timpul liber vorbind despre „ce e la televizor”.
Ultimele știri. Ultimul episod din serialul X. Ultima ispravă a politicianului Y…
În România, numitorul comun al acestor discuții la cafea este plânsul
Ce fel de plâns?
Plânsul „Unul pe umărul celuilalt!”
Românii se plâng!
Și se plâng pentru că nu au altceva mai bun de făcut! … sau pentru că nu știu altfel…
România nu e singura țară bătută de criză!
Nu e singura țară în care iarna zăpada îngreunează traficul… nu e singura țară în care sistemul medical și cel educațional sunt la pământ…
În anumite momente însă mă cuprinde așa un dor să spun:
România este singura țară în care baciul ungurean și cu cel vrâncean i-au pus gând rău celui moldovean, iar acesta din urmă, aflând de la serviciile secrete (mioriță laie bucălaie…) și-a acceptat cu romantism soarta…
Acuma pe bune! …
Dincolo de valoarea artistică a baladei naționale… ție ți se pare normal să afli că unu vrea să bage cuțitu în tine și să zici:
Ok… o să mă duc să dau comandă de sicriu… și o să aranjez la cimitir să îmi dea un loc mai „în față…”
Ești cu capu?
Firește că nu asta e reacția normală…
Dar mă întreb, nu cumva este asta o reacție pe care la scară mai mică o întâlnim în fiecare zi, acasă și la serviciu?
…repet :
Nu cumva vedem zilnic semnele autovictimizări pe fețele și în sufletele oamenilor?
Nu cumva în jocul fără spectatori plătitori de bilet numit propria viață, în relațiile cu familia și cu colegii de la serviciu, trăim drame de intensitate mai mică sau mai mare pentru că pur și simplu, așa (ne-)am învățat?
E adevărat!
Jocul cu spectatori de la televizor sau dramele propriu zise pe care le vedem la teatru (cine mai merge…) au marele avantaj că ne permit să gustăm din dramă fără să ne afecteze.
Totuși, când ajungi actor în propriul rol de acasă sau de la serviciu, atunci te afectează într-un mod poate mult mai acut decât ți-ai fi dorit!
Și te afectează pentru că îți pasă!
E viața ta!
Sunt colegii tăi… prietenii tăi… familia ta….
Ceilalți actori principali din piesa de teatru real (chiar dacă uneori absurd) pe care o joci zilnic, au și ei sentimente, dureri și bucurii, remușcări și tristeți…
Iar ție îți pasă… și de tine dar și de ei…
Și pentru că îți pasă, probabi că merită să ții cont de efectul pe care îl poate avea această manipulare inconștientă în viața ta.
E o formă de manipulare subtilă pe care psihologii o studiază ca știință, dar care nu are nevoie de academicieni ca sa fie înțeleasă.
E acea manipulare simplă, de zi cu zi, pe care la nivel subtil o trăim cu toții în diverse forme și care ar trebui să fie ținută sub control.
E manipularea pe care o poți observa atunci când cei din jur (sau poate chiar și tu) se victimizează exagerat pentru a atrage atenția celorlalți
E manipularea prin care cei din jur (și tu?) „câștigă” respectul celorlalți devenind mai puternici sau mai buni, fie datorită rangului social, fie al statutului de expert…
E manipularea pe care unii o fac (toți o facem uneori…) atunci când ne oferim ajutorul pentru ca apoi să cerem ceva în schimb.
Toate aceste forme de comunicare, aparent inofensive, aduc o doză de minciună care e trecută cu vederea tocmai pentru că e minusculă
Dar minciuna se adună…
Ca murdăria de sub unghii, la început e invizibilă, apoi tolerabilă, iar apoi brusc, devine penibilă și publică, pentru că nu o mai poți ascunde – e nevoie pur și simplu să o speli.
Cum o speli?
E simplu (nu ușor).
Pur și simplu alegi să nu mai faci (atâtea) compromisuri.
Această calitate se numește INTEGRITATE și e atât de rară încât cine o are devine instantaneu remarcabil.
A fi integru înseamnă a fi nedivizat, adică lipsit de conflict interior, armonios. Când ești în armonie cu tine însuți este extrem de ușor să negociezi pentru că limitele de negociere sunt stabile. Știi până unde negociezi și de unde nu mai negociezi.
Dar asta presupune autocunpaștere, dezvoltare personală, asumare de răspundere… și e mult mai ușor de scris despre asta decât de trăit așa. Din perspectiva împlinirii personale rezultatele sunt extraordinare!
Integritatea este opusul manipulării pentru că e imposibil să manipulezi dacă ești în armonie cu tine însuți.
De fapt, este singura cale prin care poți să eviți manipularea.
Restul sunt texte din tomuri prăfuite despre cunoaștere și autoedicare. Oamenii se simt bine când le cumpără și când prietenii lor le fac vizite și le admiră biblioteca…
Si cam atât!
