10 elemente de succes într-un speech de Oscar

Am o zi bună!

Stau pe terasă, contemplu natura şi mă uit la speech-uri celebre pe youtube. :)

Unul dintre ele mă fascinează de vreo 2 ani de zile… este un speech de acceptare a premiului Oscar.

Mai exact, cel pe care l-a ţinut în 2014 Matthew McConaughey, pentru prestaţia din „Dallas Buyer’s Club”.

Dacă nu ai avut ocazia să îl urmărești, îl poți vedea aici (durează aproximativ 3 minute):

Uite ce am ”decriptat” eu pentru tine din acest discurs celebru

Începe profesionist (la minutul 0.44) cu recunoașterea meritelor publicului și apartenența la grup (cei 6000 de membri ai Academiei de Film).

Continuă cu mulțumiri adresate în mod foarte specific și punctual (arată cu degetul în mulțime către cei pe care îi numește).

Interesant este că lista lui e mai scurtă decât te-ai fi așteptat, ceea ce mărește valoarea gestului.

Minutul 0.45: gestul cu mâna adusă la cap, spontan sau nu (pare un gest natural) transmite cel puţin două lucruri: emoţie prin tremurul uşor al mâinii şi vulnerabilitate, prin poziţia mâinii.

Acest gest poate fi folosit când vrei să transmiţi că te pregăteşti să oferi o idee/o soluţie care să fie de folos publicului tău, fără însă a pretinde în vreun fel că eşti un expert în domeniul respectiv.

 Recomand acest gest mai ales persoanelor care sunt în poziţie de expert dar vor să transmită ideea de empatie, compasiune şi apropiere de grupul căruia i se adresează.

Mai ales dacă primeşti feedback că ai o atitudine prea fermă, acest gest elimină ca prin magie respectiv percepţie.

Prin contrast, gesturile făcute cu degetul arătător împins înainte, începând cu minutul 1.03, sunt gesturi care transmit fermitate şi încredere în sine.

Ce se întâmplă, însă, între cele două momente nonverbale (minutul 0.52) este foarte interesant:

Actorul oferă, dintr-o atitudine de smerenie, recunoaşterea meritelor celor care i-au fost competitori.

E un lucru foarte util de făcut la începutul oricărui speech.

Îl recomand inclusiv pentru publicul tău.

La începutul prezentării, recunoaşte meritele publicului tău – faptul că e interesat de subiect, că investeşte timp şi efort în a îţi fi alături, etc.

Minutul 1.16: Matthew intră în structura prezentării şi face lucrurile uşoare pentru public:

„Formula celor 3 lucruri”, o metodă extrem de simplă şi foarte eficientă pentru a atrage atenţia.

Mai exact: spune că în viață are nevoie de 3 lucruri:

• Unul la care să se uite în sus (gest pe care l-a făcut chiar în momentul anunțării premiului)
• Unul la care să se uite înainte
• … și unul pe care să îl „vâneze”

Dacă vrei să fii sigur că publicul te urmăreşte, propune-i 3 paşi.

În lumea super-agitată în care trăim, creierul oamenilor numără simplu: „1,2,3,… prea mult.”

Fă viaţa uşoară, celor care te ascultă, cu această formulă de 3!

Matthew descrie cele 3 elemente după toate regulile vorbitului în public.

Pentru primul element folosește un citat.

Pentru al doilea folosește o poveste despre tatăl său, iar pentru al treilea un dialog cu un personaj mai mult sau mai puțin imaginar.

Minutul 1.44: ”E un fapt ştiinţific, acela că recunoştinţa se întoarce la tine!”

Acesta e un mesaj memorabil!

Orice speech ar trebui să conţină cel puţin un mesaj memorabil, iar dacă vrei ca acel mesaj să fie cu adevărat memorabil, oferă-i minim un” pilon de susţinere”.

 În cazul acestui speech, actorul foloseşte un citat cu care îşi susţine ideea.

 În general, mesajele memorabile pot fi susţinute cu statistici, citate, poveşti personale, exemple, metafore sau obiecte de recuzită.

Când speech-ul e scurt, însă, poţi folosi 1-2 astfel de metode, iar Matthew a ales un citat plin de forţă, mai ales pentru punctuarea gestuala din finalul său, în care arată cu degetul spre public şi spune” YOU”.

Minutul 2.04: Povestea despre tatăl său mi se pare extrem de bine gândită și spusă.

E un exemplu magistral de spus poveşti şi e un studiu de caz în sine.

De fapt, speakerii din cadrul programului Speaker Elite din această toamnă, vor avea ocazia să disece arta povestirii în discursurile lor.

Pentru tine, cea mai relevantă lecţie de folosit chiar acum este aceea că povestea nu trebuie să fie lungă (povestea lui Matthew are 15 secunde).

E necesar, însă, să fie foarte vizuală.

De asemenea, pune-ţi întrebarea: cum pot transmite cel mai important mesaj al prezentării mele prin intermediul unei poveşti? („m-ai învăţat cum să fiu bărbat” merge la sufletul tuturor taților din lumea largă, pentru simplul motiv că scena de sărbătorire descrisă – dansând cu berea în mână, este tipic masculină.)

Minutul 2.41: Emoţia care modifică vocea.

În orice prezentare, e foarte bine să poţi transmite emoţie prin voce.

În 20 de ani de practică nu am găsit nici o tehnică mai bună decât… propria autenticitate.

Pur şi simplu spune ceva ce te emoţionează pe tine la maxim…

„Sunteți unul dintre cei 4 oameni din viața mea pe care îmi doresc cel mai mult să îi fac să se simtă mândri de mine” – este cel mai profund moment al speech-ului, pentru că scoate la lumină valorile profunde ale vorbitorului.

Asta îl face să fie și cel mai inspirațional moment pentru public.

Puterea momentului e dată și de faptul că cel ce spune și ceea ce spune ating corzile sensibile ale bărbaților și femeilor deopotrivă.

Bărbații se identifică în acel moment cu cel ce spune, iar femeile cu ceea ce se spune (tema familiei).

Povestea din finalul speech-ului (minutul 2.54) încheie magistral şi rotund întreaga prezentare şi pregăteşte concluzia pentru toate cele 3 idei cheie din speech.

 E un al doilea loc în care poţi studia arta povestirii… şi merită să faci asta. ;)

Minutul 3.32 este începutul concluziei, în care Matthew pune la un loc toate cele 3 elemente ale speech-ului său și lasă publicul cu un mesaj pe cât de simplu pe atât de frumos: 

„Whatever is we look up to, whatever is we look forward to and whoever it is were chasing”…”Just keep on living” și își atinge pieptul cu statueta de Oscar.

E un gest cu multe semnificații pe care te las să-l decriptezi singur.;)

***

Mai sunt multe detalii de spus şi de observat în acest speech… dar nu vreau să îl „demontez” în cele mai mici amănunte pentru simplul motiv că vreau să te las să îl savurezi… 

O precizare de final:

De fiecare dată când evaluez un speech fac o analiză emoțională și una tehnică.

Cea emoțională e legată de felul în care mă face să mă simt respectivul discurs.

Cea tehnică e legată de ceea ce pot învăța pentru mine și pentru studenții mei despre prezentările cu public.

Ambele abordări sunt utile. Recomandare mea este să le folosești pe amândouă.

Te vor ajuta să ții prezentări mai bune, indiferent că e vorba de discursuri de acceptare, de business, de vânzări sau motivaționale.

Tehnica e aceeași.

Farmecul tău personal e cel care aduce unicitatea și face mesajul inspirațional!

PS: Vrei să afli învăţa EXACT ce tehnici folosesc eu când ţin o prezentare?

Te aştept să faci parte din programul de pregătire Speaker Elite, vei învăța toți pașii astfel încât vei deveni un speaker încrezător, credibil și autentic!