4 lecții din cel mai faimos speech din The Godfather
Ai văzut filmul “The Godfather”? Dacă încă nu, ar fi timpul să îl vezi.
Acesta este, conform The Hollywood Reporter, Ranker.com, Entertainment Weekly si Time Out, unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată.
Filmul realizat în 1972 de către Francis Ford Coppola vine și cu 4 lecții importante despre cum se ține un discurs impresionant.
Este vorba de scena de început a filmului, atunci când Amerigo Bonasera ține un speech memorabil prin care își prezintă povestea tristă și dorința ca Don Corleone să îi facă dreptate.
Scena începe în întuneric, iar atenția ne este atrasă încă înainte să putem vedea ceva, prin replica spusă într-un puternic accent sicilian:
“I believe in America” (Cred în America)
Apoi, personajul, jucat de actorul sicilian Salvatore Corsitto, este filmat în plan close-up.
Auzim întreaga poveste a modului în care fiica lui a fost violată de doi tineri americani care ulterior au scăpat nepedepsiți de justiție.
Bonasera vorbește simplu și lent.
Povestea este relatată cu furie reprimată și o stare de neputință.
El atrage atenția atât prin duritatea întâmplării, cât și prin emoțiile pe care le simte atunci când rememorează chinul prin care a trecut.
Poți (re)vedea speech-ul lui Bonasera aici:
E un discurs pe care nu îl uiți ușor. Și din el putem învăța lecții utile în ceea ce privește modalitatea de captare a atenției publicului.
Un început în forță
Așa cum spuneam, replica de început a lui Bonasera e memorabilă.
Frazele scurte și puternice atrag atenția auditoriului și îl determină să înregistreze fiecare cuvânt spus.
Bonasera crează contextul prin care își relatează povestea.
Practic, fiecare frază în parte este o treaptă care duce spre punctul culminant.
Concizie în relatare
Bonasera nu se pierde în detalii nesemnificative. Asta face ca lucrurile să fie bine conturate și ușor de înțeles.
Nu vine cu completări inutile sau cu lamentări.
Este concis în ceea ce are de transmis. Și știe ce anume vrea să obțină: atenția lui Don Corleone și ajutorul acestuia.
Este important să rămâi focusat pe ceea ce vrei să transmiți și să nu pierzi obiectivul principal pe drum.
Spune-ți povestea
Bonasera vine cu povestea lui, reală și emoționantă.
Felul in care o relatează prezintă inima rănită a unui tată și nedreptatea care i-a fost făcută.
Atunci când incluzi în discursul tău o întâmplare din viața ta, prezint-o exact așa cum e: reală și personală.
Poate că acesta este momentul cel mai ușor al speech-ului tău. E ca și cum ai povesti prin ce ai trecut unui prieten apropiat.
Totul autentic, fără artificii. Pentru că publicul iubește autenticitatea.
Îl ajută să se identifice cu anumite situații și moduri de a reacționa. Și astfel să fie mai receptiv.
Folosește emoțiile
“Why did I weep? She was the light of my life…” (De ce am plâns? Ea era lumina vieții mele…)
Bonasera se arată vădit emoționat atunci când vorbește. Și are momente în care suspină.
L-a făcut asta să pară slab? S-au rușinat ceilalți bărbați de atitudinea lui?
Nu. Don Corleone face semn unei persoane din sală să îi dea un pahar cu apă.
Bineînțeles, gradul de revelare al emoțiilor variază de la caz la caz. Pe scenă vom fi mai rezervați.
Dar emoțiile implicate în cadrul unui discurs ne fac pur și simplu umani. Oamenii din fața ta nu au impresia că ascultă un robot.
Ci un om făcut din carne, oase și emoții ca și ei.
Concluzionând, discursul lui Bonasera vine cu patru lecții importante pentru orice speech: ai nevoie de un început în forță, de concizie în relatare, să-ți spui povestea și să lași emoțiile să facă parte integrantă din aceasta.
Să le aplici cu succes!
AS
