Adevăratul motiv pentru care oamenii se simt copleșiţi

Am avut un AHA pe care vreau să ți-l împărtășesc și ție…

Cred că mi-am dat seama de un lucru atât de simplu și de evident, încât majoritatea oamenilor îl pierd cu vederea (inclusiv eu, până acum).

Despre ce e vorba?

Despre adevărata cauză a sentimentului de copleşire și stres exagerat pe care majoritatea oamenilor îl experimentează zilnic.

Dacă tu ai depășit această etapă nesuferită, vei înțelege probabil foarte bine ce spun…și probabil vei ști mai bine cum să îi ajuți și pe alții să o depășească…

Dacă te afli încă într-o astfel de zbatere, ei bine, iată cum stau lucrurile:

Sunt cel puțin două cauze, legate între ele, ale fenomenului de copleșire și lehamite care îi cuprinde pe tot mai mulți oameni în viața profesională:

În primul rând:

Mitul: Până nu văd, nu cred!

Oamenii se simt copleșiți pentru că dau crezare mai mult la ce se vede decât la ce e invizibil.

Adică:

E mai ușor de crezut un rezultat de genul – am eșuat în proiectul X (vizibil și palpabil)

E mai dificil să crezi că intenția de a reuși în proiectul Y este de fapt mai credibilă decât rezultatul palpabil de genul eșecului în proiectul X.

E mai ușor să concluzionezi că nu te pricepi la genul ăsta de proiecte și să o lași baltă…

E mai dificil să accepți că eșecul în proiectul X era de fapt o etapă necesară de învățare…

…și tot așa…

Concluziile pe care le tragem în urma eșecurilor ne afectează stima de sine și ne determină să renunțăm, iar renunțarea face să acceptăm doar oportunități simple, pe care le putem controla.

Din păcate, pe măsură ce societatea evoluează, aceste oportunități devin tot mai prost plătite, mai consumatoare de timp și mai lipsite de importanță… iar asta ne face să ne simțim obosiți , prost plătiți și nebăgați în seamă.

În al doilea rând:

Mitul: Să acţionezi e mai important decât să gândești!

Există ceva adevăr în această afirmație, numai că de multe ori e prost înțeles:

Acțiunea este foarte bună pentru persoanele care dau gânditului atât de multă importanță încât nu mai ajung niciodată să se apuce de treabă (Încremenesc în proiect, așa cum frumos spunea Gabriel Liiceanu).

Când vine însă vorba de copleșire, acțiunea agitată și fără planificare este cea mai proastă alegere.

Celebrul general Dwight Eisenhower are o zicere foarte potrivită în acest sens:

În pregătirea unei lupte am observat că planurile sunt inutile, dar planificarea este indispensabilă.

Așadar, cel mai bun lucru pe care poți să îl faci ca să eviți copleșirea este să planifici cu mare atenție și să te detașezi de plan atunci când te afli în focul acțiunii.

Asta sună aproape ciudat, dar este foarte eficient… este de fapt ceea ce fac liderii de succes: Își dezvoltă capacitatea de a ști când să acționeze și când să renunțe.

Cum se obţine schimbarea de mentalitate cu care eviţi copleșirea?

Cred că e destul de simplu:

Pune mai mult accent pe ÎNVĂȚAT și GÂNDIT!!!

Nu pe încremenirea în proiect…. ci pe Învățat plus Gândit!

Mark Twain spunea:

Pot să învăţ pe oricine să obţină ce vrea, însă nu pot găsi pe nimeni care să știe ce vrea…

Cuvintele lui Twain sunt grozave pentru că arată ce se întâmplă de fapt:

Pentru orice obiectiv al omului există de fapt resurse și căi de realizare… însă majoritatea oamenilor sunt prea copleșiți de treburile zilnice ca să mai gândească ce își doresc de fapt.

În plus, pentru că majoritatea oamenilor copleșiți nu învață lucruri noi, ei nu își dau seama ce e posibil și ce nu.

În consecință, chiar dacă au o anumită dorință sau obiectiv, se blochează imediat spunându-și că nu este posibil.

Un exemplu simplu în acest sens e tehnologia comunicațiilor

În ultimii ani a devenit posibil să produci și să editezi un întreg film, să îl postezi pe internet și să te faci cunoscut la sute de mii de oameni…

Acest lucru, în urmă cu 10 ani era utopic, pentru simplul motiv că presupunea costuri enorme….

Un om copleșit, care nu e la curent cu tehnologia (ce e posibil) ar putea să creadă și astăzi că a te face cunoscut lumii presupune sume uriașe….

Ei bine, nu (mai) presupune….

În concluzie:

Învață și gândește. Dă mult mai mare valoare acestor două îndeletniciri decât o făceai până acum.

Vei descoperi căi prin care să îți construiești un stil de viață fără stres!

Este atât de ușor și de posibil în ziua de astăzi să realizăm asta încât suntem cu adevărat binecuvântați să trăim în acest secol…

Asta dacă ÎNVĂȚĂM și… GÂNDIM!