Atitudinile limitative
Există atitudini limitative formate din convingeri foarte precise pe care vorbitorii publici le au, sunt acele poveşti pe care şi le spun.
Sunt multe, sunt foarte multe. Spre exemplu, „e important să fiu foarte bun şi dacă nu sunt foarte bun o să eşuez şi dacă eşuez o să cad în dizgraţia publicului şi dacă o să cad în dizgraţia publicului n-o să mă mai cheme…”… şi tot aşa.
Există o cascadă de lucruri pe care ni le spunem, de poveşti din astea care pentru unii din noi pot fi foarte nocive şi foarte distructive pentru că intervin pe aşa numita lege psihologică a aşteptărilor.
Şi legea psihologică a aşteptărilor sună cam aşa: când cineva pe care îl respecţi sau în care crezi îţi spune sau îţi arată că se aşteaptă să obţii un anumit rezultat, vei avea o pornire imediată să îi satisfaci acea aşteptare pozitivă sau negativă.
Asta cum se traduce practic şi concret? Dacă un părinte îţi spune că se aşteaptă să eşuezi, pentru că tu îl respecţi şi crezi în el vei avea tendinţa să-i împlineşti aşteptarea.
Chiar dacă părintele îţi spune pe gură că el crede în tine, dar îţi arată, din felul în care se manifestă, că nu are încredere în tine, tu vei avea tendinţa să-i îndeplineşti acea aşteptare nespusă pentru că ea e mai puternică decât vorbele.
Acelaşi lucru se întâmplă cu un manager care îi transmite unui subaltern că nu-l crede în stare să reuşească. Şi dacă există respect şi încredere din partea subalternului către manager va avea tendinţa să facă întocmai. Adică îi va împlini aşteptările negative managerului. La fel, noi înşine faţă de noi.
Dacă ne repetăm în mintea noastră de multiple ori „nu cred că o să fiu în stare, vai ce frică îmi este, n-o să reuşesc, o să arunce ăştia cu roşii şi cu castraveţi în mine, o să fiu criticat la scenă deschisă… o să… o să… o să…” se produce un fel de predicţie în mintea ta şi focalizarea atenţiei pe ceea ce nu-ţi doreşti s-ar putea să-ţi aducă exact ceea ce nu-ţi doreşti. Este vorba populară celebră: „ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se îndeplinească”, aş adăuga eu, ai grijă cum îţi doreşti, că s-ar putea să se îndeplinească.
Dacă îţi încarci mintea cu vizualizări negative, dacă-ţi încarci mintea cu poveşti despre eşec, s-ar putea să atragi în viaţa ta astfel de întâmplări. Cred că Buddha spunea ceva foarte interesant: orice lucru este creat de două ori: mai întâi în mintea ta şi apoi în realitate.
Nu poţi să creezi ceva ce n-ai gândit. Şi atunci de ce n-ai gândi lucrurile pozitive înainte ca să-ţi pregăteşti mintea pentru succes?
Eu când urc pe scenă văd finalul, văd la sfârşit oamenii că zâmbesc, văd foarte mulţi dinţi de pe scenă, văd în sală foarte mulţi dinţi, foarte mulţi oameni zâmbind, foarte mulţi ochi aprobatori. Aud aplauzele la final.
Şi hrănindu-mi mintea cu aşa ceva schimb acest tipar de îngrijorare, schimb această orientare spre negativism, de la ceea ce vreau să evit, la ceea ce vreau să obţin.
Este un lucru pe care oamenii îl fac natural, însă uită să-l facă atunci când nu sunt în zona de confort.
Când eşti în zona de confort te simţi extraordinar de bine, eşti cu familia sau cu prietenii în concediu, te simţi super bine şi spui „ce fain o să fie diseară”…
Dar dacă eşti într-o stare negativă deja şi eşti oarecum îngrijorat şi anxios începi să spui „ah, nimic nu merge bine, n-o să meargă bine nici diseară.”
Eu am o vorbă. Eu spun aşa că oamenii înţelepţi şi oamenii de succes lasă convingerile lor să le determine rezultatele.
Oamenii de succes, oamenii înţelepţi, oamenii inteligenţi ce fac? Iau convingerile, le manipulează, lucrează cu ele astfel încât să-şi creeze un viitor luminos, să-şi creeze în mental un viitor care să le fie cel dorit, cel spre care vor să se îndrepte. Şi fac asta cu atâta încăpăţânare, încât le iese. Până la urmă le iese.
Asta înseamnă să lucrezi inteligent.
N-avem nevoie de limitări.
