Ce a învăţat prietenul meu “multinaţional”
Recent s-a produs o schimbare importantă în viaţa mea, despre care am să îţi vorbesc pe scurt în acest articol.
Am trecut de la un program de muncă de 14 ore pe zi la un program de 7 ore pe zi. Nu mi-am propus să fac acest lucru.
Pur şi simplu, ceva în tiparul meu de workaholic s-a rupt şi echilibrul încă nereluat tinde către un timp de lucru redus şi un timp liber expandat.
Fiind o perioadă de vacanţă, mă bucur de această etapă din viaţa mea.
Mă întreb dacă ţi s-a întâmplat şi ţie vreodată să ieşi din tipare în acest mod… Pentru mine, momentul de „inspiraţie” a fost povestea unui prieten şi mentor de-al meu, care după un curs foarte lung a ajuns la o concluzie simplă.
Îţi voi dezvălui povestea imediat. Articolul este numai pe jumătate nou, dar este jumătatea care contează.
Este despre detaşare!
Detaşarea de performanţă, detaşarea de asteptări şi eliberarea din dependenţele de tot felul.
Am folosit o lecţie din cursul electronic „5 paşi uriaşi până în vârf” ca să îl scriu. Este lecţia pentru care am primit cele mai multe aprecieri de la cititori.
În plus, am adăugat un ingredient important – Legea detaşării ca mecanism de atragere a abundenţei.
Am un prieten apropiat care lucrează ca manager într-o multinaţională.
Se ocupă de vânzări şi dezvoltarea afacerii, iar munca lui presupune 80 de zboruri pe an şi gestionarea portofoliului de clienţi în 10 ţări.
În urmă cu 15 ani, când a intrat în firmă, obiceiul era ca recruţii să participe la un curs introductiv foarte lung şi complex, într-un campus special.
Acolo tinerii manageri erau învăţati de toate – de la concepte tehnice, management de proiect şi finanţe, până la gândire sistemică, leadership şi tactici de persuasiune.
L-am întrebat care a fost lucrul cel mai important pe care l-a învăţat în acel training-maraton.
Mi-a raspuns: Totul se rezumă la 5 cuvinte!
Cele 5 cuvinte au devenit parte din filosofia lui de viaţă – parte din modul în care abordează provocările, parte din atitudinea lui faţă de oameni, relaţii şi proiecte.
Cele 5 cuvinte sunt: Ai încredere că se poate!
AI ÎNCREDERE CĂ SE POATE!
Oricare ar fi provocarea sau ideea sau visul, ai încredere ca poţi pune în practică ceea ce mintea ta crează.
Oricare ar fi lucrul pe care mintea umană îl poate concepe, omul îl poate realiza. – W. Clement Stone (1902 – 2002)
Fără această încredere îţi vei pune singur beţe în roate, chiar înainte de a începe!
Pare banală această idee? Nu este!
Aceleaşi cuvinte mi le-a repetat şi mie prietenul meu de foarte multe ori! Acelaşi lucru l-a spus şi Henry Ford:
Dacă tu crezi că poţi sau crezi că nu poţi, ai dreptate în ambele cazuri!
Legea detaşării spune: Pentru a dobândi ceva este necesar să renunţăm la ataşamentul nostru faţă de acel lucru. (Cele 7 legi spirituale ale succesului, Deepak Chopra, ed. MIX, 2003) În esenţă, legea detaşării face diferenţa dintre frică si curaj.
Ataşamentul faţă de rezultate vine din frica profundă că am putea să nu reuşim sau să pierdem/ratăm ocazia de a realiza ceva.
Detaşarea vine din încrederea ta că ceea ce îţi propui poţi realiza şi implica curajul de a intreprinde acţiunile necesare pentru realizarea scopului.
Când eşti detaşat, atenţia ta captează mult mai uşor diverse oportunităţi sau variante de atingere a scopului.
Când eşti ataşat prea mult de rezultat, atenţia se reduce la un singur cadru mintal şi constaţi că nu ai libertate de mişcare.
Adică… nu mai vezi pădurea din cauza copacilor…
A fi detaşat nu înseamnă să nu îţi doreşti nimic. Dimpotrivă!
A fi detaşat de rezultatul dorit înseamnă să nu te confunzi cu el şi să nu îţi faci întreaga viaţă dependentă de el.
Ceea ce faci nu este la fel cu ceea ce eşti!
Ceea ce faci în mod repetat devine parte din tine, însă tu eşti mai mult decât atât!
Când te identifici prea mult cu munca ta, cu ţelurile tale, cu dorinţele tale, te pui în pericol.
Pericolul unei dezamăgiri mari atunci când rezultatele nu sunt pe măsura aşteptărilor. Detaşarea este cea care îţi va da forţă sa continui!
Există un nucleu indestructibil în interiorul tău, care nu este dependent de ceea ce faci, ceea ce ai sau ceea ce vrei.
Când realizezi scopuri cu adevărat semnificative, acel nucleu, sinele tău profund, se dezvoltă!
Metaforic vorbind, ai ajuns în vârful muntelui şi poţi să laşi deoparte rucsacul, frânghia sau pioletul care te-au ajutat să ajungi până acolo, să întinzi mâinile în aer şi să simţi cum te conectezi la ceva mai înalt decât tine, dincolo de tine şi totuşi parte din tine.
În acel moment percepţia ta despre tine însuţi (insăţi) se poate modifica în feluri ce nu pot fi descrise în cuvinte!
Dar pentru această, ai nevoie să ştii cum să renunţi la rucsac, la frânghie şi la piolet… măcar din când în când…
Iată câteva situaţii în care ai putea să practici detaşarea.
Pe drumul catre vârf te-ai obişnuit să fii perceput(ă) ca expert(ă)? Detaşează-te de nevoia de a avea dreptate!
Cineva mi-a citat recent o replică dintr-o discuţie de afaceri.
Replica suna aşa: „Tu vrei să ai bani sau vrei să ai dreptate?”.
La o astfel de falsă alegere nu aş putea să răspund decât cu „răspunsul consultantului”, şi anume: „Depinde!”
Uneori vrem bani, alteori vrem să avem dreptate, iar alte ori este bine să ne amintim un lucru simplu: „Câteodata este suficient pur şi simplu să fii prezent!”
La o a doua lectură, aş fi tentat chiar să înlocuiesc întrebarea de mai sus, „Tu vrei să ai bani sau vrei să ai dreptate?” cu o alta, ceva mai profundă: „Tu vrei să ai dreptate sau să fii fericit(ă)?”.
Când nu mai simţi nevoia imperioasa să ai dreptate, de fapt devii mai stăpân pe situaţii.
Paradoxal, este mai uşor să fii convingător când eşti detaşat de această dorinţă pentru că nu intri în confruntare de orgoliu cu altcineva care vrea să aibă dreptate la rândul său.
Pe drumul către vârf sau când ai ajuns sus şi ai realizat ceea ce ţi-ai propus, detaşează-te de dorinţa de a avea dreptate.
Bucură-te pur şi simplu!
Pe drumul către vârf ai avut realizări importante? Detaşează-te de ceea ce ai realizat!
Ceea ce tu ai realizat rămâne un dat. Pe de altă parte, când te uiţi mai atent, îţi vei da seama că nimic din ceea ce ai realizat de fapt nu ai realizat de unul singur.
Vei putea să identifici oameni, împrejurări, resurse şi contexte care au contribuit la realizările tale. Poate că este greu de acceptat această idee, în schimb merită efortul!
Adoptă atitudinea lui Edison, care şi-a găsit într-o dimineaţă fabrica de patefoane arsă din temelii: „Toate greşelile noastre au fost distruse. Acum avem un loc curat de unde să începem…”
Realizările tale ţi-au marcat drumul către vârf ca nişte borne kilometrice.
Ai învăţat ce funcţionează şi ce nu. Acum eşti în vârf… un loc curat de unde să începi să te uiţi către alte piscuri…
Pe drumul către vârf ţi-ai construit o reputaţie solidă? Detaşează-te de reputaţie!
Actorul care joacă pe scenă teatrului nu are nevoie de diplomele obţinute la facultate, la festivaluri sau gale ale laureaţilor.
El joacă bine sau prost, iar publicul ştie asta. Şoferul care conduce cu 180 km/h pe autostradă nu are nevoie de carnetul de şofer profesionist pentru a demonstra cât de bun pilot este.
El conduce bine sau prost, iar ceilalţi participanţi la trafic şi chiar pasagerii din autovehicul îşi dau seama de asta.
Medicul care dă consultaţii poate să aibă pe peretele din spatele biroului o sumedenie de diplome înrămate.
El poate să pună diagnostice bune sau proaste, iar colegii lui şi chiar pacienţii îşi vor da seama de asta, în cele din urmă.
Reputaţia este un rezultat al muncii tale care îţi poate grăbi evoluţia. Ea nu este însă un scop.
Când ai ajuns în vârf şi ţi-ai atins ţelul merită să te detaşezi de reputaţie şi să te bucuri de viaţă măcar pentru un timp…
Când ajungi cu adevărat în varf, contează mai puţin ce ai făcut, cât de bine vazut(ă) esti sau câtă dreptate ai!
Rucsacul, frânghia sau pioletul îţi sunt cu adevărat de folos numai pe parcurs, şi nici atunci nu sunt necesare non-stop.
În vârf, numai tu poţi să decizi cât de împlinit(ă) te simţi pentru că numai tu ştii cât de importantă a fost realizarea acestui scop pentru tine!
Închei cu o zicere frumoasă a lui Patrick Overtor, care să te inspire şi să îţi călăuzească paşii:
Când păşim la limita luminii şi facem pasul în întunericul necunoscutului trebuie să avem încredere ca se va întâmpla unul dintre următoarele doua lucruri:
Vom găsi un teren solid pe care să ne sprijinim sau vom fi învăţaţi să zburăm.
