Ce rol alegi să joci în triunghiul dramatic?
În profesia mea întâlnesc mulți oameni, fiecare cu povestea lui.
Învăț mult din experiența lor de viață și, în același timp, analizez ce rol joacă fiecare în viața sa.
Suntem angrenați în diferite roluri, la muncă, acasă, în contexte sociale și asemeni poveștilor, jucăm roluri, conștient sau nu.
Istoriile de viață sunt popularizate în poveştile copiilor care sunt transmise prin cărţi, radio, televiziune, ori în jurul focului la adunările de familie.
Poveștile conțin personaje relevante pentru poveste și un fir logic cu un final ales.
Aceste personaje nu sunt doar bune și rele, sunt și mijlocitoare pentru cele două extreme.
Mai exact, sunt cele care declanșează povestea și în jurul cărora personajele pozitive sau negative își exercită puterea.
Personajele Persecutoare, adică negative, sunt adesea mame vitrege rele, vrăjitoare, vârcolaci, lupi mari şi răi, dragoni ori alte bestii.
Victimele, personajele mijlocitoare, sunt broaşte, copii abandonaţi, frumoase adormite, sărmane fetiţe cu chibrituri ori răţuşte urâte.
Salvatorii, din categoria bunilor, sunt zâne bune, vrăjitori înţelepţi, prinţese frumoase şi prinţi chipeşi.
Pentru a fi salvată, o Victimă trebuie să găsească un Salvator.
Un Salvator în poveştile copiilor are adesea puteri magice.
O poveste bine cunoscută care arată rolul complementar al Victimei şi Salvatorului este povestea Frumoasa şi Bestia.
O alta este Cenuşăreasa, în care personajul principal victimizat este salvat de două ori, mai întâi de către zână, apoi de către prinţ.
În viaţa reală, fiecare este în stare să schimbe şi să joace oricare din aceste trei roluri de bază: Victimă, Persecutor şi Salvator.
În analiza tranzacţională aceasta se numeşte Triunghiul Dramatic, inventat de Stephen Karpman în 1968 şi se figurează astfel:
Karpman spune că schimbarea de poziție între aceste roluri declanșează de fapt drama, conflictul și de aici se declanșează emoțiile.
Doar conștientizarea rolului în care fiecare se află poate ajuta oprirea dramei.
Persecutorul are ca atitudine urmărirea satisfacerii propriilor nevoi și acționează doar în interes propriu. Motto-ul lui este „Pot să te fac să te simţi rău. Și o voi face.”
Desconsideră emoţiile, valoarea, demnitatea, importanţa şi uneori chiar dreptul la viaţă şi sănătate a persoanelor care sunt afectate de acţiunile sale, de aceea se comportă astfel încât alţii suferă sau sunt incomodaţi de prezența lui.
Ca și comportament, el critică, acuză, pedepseşte; îşi foloseşte puterea într-un mod distructiv.
Salvatorul este preocupat de situația grea în care se află o persoană, de regulă victima. Ea are ca motto: „Pot să te fac să te simţi bine”.
Desconsideră însă abilitatea celuilalt (a Victimei) de a evalua situaţia, de a acţiona adecvat şi de a cere ajutor dacă are nevoie, iar ca și comportament, oferă ajutor dintr-o poziţie de superioritate unei persoane pe care o consideră vulnerabilă, fără să verifice dacă persoana chiar vrea sau are nevoie de ajutor.
Victima este de regula personajul care suferă din start, pornind de la ideea :”Mi se poate face rău sau bine, foarte ușor de către alții.”
Desconsideră: propriile resurse de a rezolva problema (Victima care caută un Salvator);
valoarea umană şi dreptul la demnitate şi respect (Victima care caută un Persecutor).
Comportament: uneori Victima caută un Persecutor pentru a o pune la pământ şi a o rejecta, alteori caută un Salvator care să-i ofere ajutor şi să-i confirme credinţa.
Karpman a arătat că rolurile de Persecutor, Salvator şi Victimă pot fi legitime dacă sunt realist adecvate contextului.
Unele roluri legitime sunt:
Un persecutor: Cineva care impune limitele necesare comportamentului, ori este însărcinat cu întărirea unei reguli.
O victimă: Cineva care este calificat pentru o slujbă, dar este respins din cauza rasei, sexului ori a religiei.
Un salvator: Cineva care ajută o persoană, care trăieşte inadecvat să se reabiliteze şi să-şi recapete încrederea în sine.
Când aceste roluri sunt ca nişte măşti, ele sunt nelegitime şi au ca scop manipularea.
Iată câteva exemple de roluri manipulative, nelegitime:
Un persecutor: Cineva care fixează limite stricte nenecesare de comportament, ori e însărcinat cu consolidarea regulilor, dar o face cu o brutalitate sadică.
O victimă: Cineva care nu este calificat pentru o slujbă, dar pretinde în mod fals că este respins din cauza rasei, sexului sau religiei.
Un salvator: Cineva care, sub pretextul de a fi de folos, îi ţine pe ceilalţi dependenţi de el sau ea.
Rolurile manipulative sunt folosite pentru a-i provoca sau pentru a-i invita pe ceilalţi să răspundă în moduri specifice pentru a răspunde nevoii de recunoaştere iniţiatorului.
Tu ce rol joci? Știi care sunt implicațiile în relațiile pe care le ai?
