Chestia cu stabilirea obiectivelor
Seth Godin a scris pe blogul lui un “post” care îmi place mult despre stabilirea obiectivelor.
Iată-l:
“Stabilirea obiectivelor reprezintă o “durere în ceafă”.
Dacă nu ai stabilit un obiectiv (un obiectiv pentru companie, un obiectiv pentru cota de piaţă, un obiectiv pentru cariera personală, un obiectiv atletic…) atunci poţi să faci ce poţi tu mai bine.
Poţi să abordezi lucrurile aşa cum apar
Poţi să prioritizezi pe baza unei reguli simple.
Dacă nu ţi-ai fixat un obiectiv, nu e nevoie să-ţi faci griji că nu o să-l îndeplindeşti.
Deasemenea, dacă nu ai un obiectiv, nu ai nevoie de atât de multe scuze.
A nu avea obiective îţi conferă liberatatea de a fi gălăgios, de a avea parte de mai multă distracţie sau pentru a petrece timpul realizând ceea ce contează în momentul de faţă, care,la urma urmei, reprezintă momentul în care tu trăieşti.
Un lucru legat de obiective, este acela că trăind fără ele este mult mai distractiv, pe termen scurt.
Cu toate acestea, mi se pare că oamenii care realizează ceva, care conduc, care cresc şi care realizează un impact… acei oameni au obiective.”
Imi place cum se termina acest “post”: “acei oameni au obiective”. AU OBIECTIVE.
Asta nu inseamnă că le-au stabilit o dată şi au rămas aşa.
Asta înseamnă că le deţin, le revizuiesc, le ajustează.
A avea obiective sună mult mai bine decât a le stabili.
E mai realist şi mai natural!
Nu îţi mai stabili obiectivele!
Gândeşte-te des la ele, lucrează cu ele! Dar nu le mai stabili.
Decât să le uiţi pe o hârtie prăfuită pe care ai scris-o la început de an, mai bine nu le mai stabili deloc.
E mai distractiv…
