Cum să trăiești ca un milionar…… fără să îți vinzi sufletul
Cu două luni în urmă am făcut o achiziție importantă, în valoare de 1200 de euro.
Am cumpărat un produs care este vârful de gamă în domeniul său și care îmi va îmbunătăți calitatea vieții pentru următorii 20 de ani (conform certificatului de garanție).
Mai exact, din cele 24 de ore ale unei zile, acest produs îmi aduce confort, bună dispoziție, energie și liniște în mod direct vreo 8 ore și indirect, restul de 16 ore.
E vorba de o saltea!
Dincolo de faptul că dorm mult mai bine, ceea ce mi se pare fascinant este faptul că între mine și milionarii momentului nu mai e nici o diferență la acest capitol.
;)
Există și saltele mai scumpe decât cea pe care am luat-o eu?
Există și saltele cusute cu fir de aur în care se lăfăie șeicii născuți pe pungile de petrol din țările arabe?
Există și saltele ”inteligente” pe care se întind băieții cu gulere albe din vârful corporațiilor informatice din Silicon Valley?
Or fi existând!
Dar sunt convins că diferența reală dintre calitatea somnului meu și cea a lui Bill Gates e infimă, … și nu neapărat în favoarea lui Bill…
Ce vreau să spun cu asta?
În lumea de azi poți trăi ca un milionar fără să câștigi cât un milionar
Mai precis, poți beneficia de calitatea excelentă a unor produse pe care le folosesc și cei mai bogați oameni..
Încă un exemplu:
Dacă vrei să mănânci o friptură excelentă, o poți găsi la 30 de euro sau la 150 de euro.
Diferența de calitate?
Zero!
Diferența de percepție sau mai exact, prestigiu?
120 de euro!
Aceeași friptură pe care ar mânca-o un milionar o poți mânca și tu, cu condiția să îți pese mai puțin de felul în care ești privit.
Alt exemplu:
Într-un studiu ”orb”, una dintre cele mai cunoscute (și bineînțeles scumpe) mărci de șampanie este cotată de către degustători pe locul 4 sau 5 în topul calității.
Pe primele 3 locuri se găsesc brand-uri mai puțin cunoscute și implicit muuuuuult mai ieftine.
Locul 5 al calității: 100 euro/sticla
Locul 1 al calității: 40 euro / sticla
Diferența de percepție/prestigiu: 60 de euro (care îți părăsesc buzunarul).
Mașini?
Aici e și mai interesant:
O mașină bună (chiar foarte bună): 40.000 euro
O mașină de lux: 120.000 euro (minim)
Am o întrebare simplă:
Chiar o fi mașina de lux de 3 ori mai bună?
Răspuns: La ce?
Dacă ne raportăm la traficul din București, probabil că situația e similară cu participarea la maraton a unei domnișoare îmbrăcată în rochie de seară, cocoțată pe tocuri de 11 cm.
Ce concluzie putem trage din toate aceste exemple?
Dacă ești o persoană cu un câștig lunar decent (ce e drept, mult peste media câștigurilor din România), poți să ai calitatea vieții pe care și-o permite orice milionar
Nu poți însă să trăiești ca un milionar dacă scopul tău este să îți afișezi în mod bolnăvicios bogăția așa cum fac unii milionari.
Nu poți să îți schimbi mașinile ca pe cămăși și nu poți să locuiești în vile cu 40 de camere din care folosești doar 3.
Dar crede-mă…. nici nu vrei asta!
Lumea zugrăvită pe la TV în emisiuni mondene gen…. ‘Ce mai fac vedetele ‘ distorsionează cumplit adevărata viață a majorității oamenilor bogați.
Într-un studiu despre milionarii americani făcut în urmă cu vreo 10 ani am găsit și o demonstrație interesantă în acest sens
Mult sub 1% dintre toți milionarii Americii aveau ca domeniu de activitate sportul, show-biz-ul, industria filmului și lumea spectacolului, puse la un loc.
Nu cred că lucrurile s-au schimbat de atunci!
Ceea ce se expune cu obstinație în presă ori la TV despre bogăție sau bogătași ocupă 90% din percepția publică umflând cu pompa 1% din realitate.
Oamenii bogați sunt foarte adesea cei pe care îi întâlnești pe stradă, oameni care muncesc din greu pentru că au scopuri clare și le place să producă valoare.
Oameni care mănâncă bine, în primul rând pentru că le place mâncarea bună, nu pentru că vor să fie văzuți în restaurante de lux…
Sunt oameni care conduc mașini bune, dar nu neapărat scumpe…
Sunt oameni care locuiesc în case frumoase, nu neapărat în vile somptuoase…
Cât despre cei care preferă prestigiul înaintea calității….
Dacă ne uităm la cât de mult cheltuie pentru aparențe, devine evident că ei fac o afacere extrem de proastă.
Odată cu creșterea prestigiului crește inevitabil și ego-ul
Inflamarea acestuia duce la o pierdere treptată a legăturii sufletești autentice cu semenii…
E ca o ”vânzare” a sufletului contra creșterii importanței în ochii celorlalți…
…Și e cam trist… pentru ei…
Pentru noi, ceilalți, cred că este important să realizăm că trăim într-o lume destul de frumoasă și ofertantă.
Dacă reușești să atingi statutul social echivalent unui mic antreprenor sau al unui middle manager de multinațională, poți trăi foarte bine.
Poți să rămâi cu capul pe umeri și să trăiești aproape ca un milionar, fără să îți vinzi sufletul…
Sigur, asta cere un pic de ingeniozitate…. dar viața ar fi extrem de plictisitoare fără ea!
P.S.: Sunt foarte conștient că unii oameni care câștigă prea puțin pentru nevoile lunare pe care le au ar putea considera acest articol nerealist ori jignitor.
Nu aceasta este intenția mea.
Intenția mea este să arăt că o viață frumoasă și îndestulătoare ne este mult mai la îndemână decât ne poate face mass-media să credem.
… și cu un pic de știință a prosperității, ea devine chiar foarte reală…
