Cum se transferă abilităţile din sala de training la locul de muncă
Provocarea cea mai mare a oricărui trainer este să se asigure că participanţii la curs vor folosi informaţiile şi abilităţile învăţate pentru a-şi creşte performanţa.
Altfel, cursul rămâne cel mult o amintire plăcută şi o investiţie pe care managerii nu o pot regăsi în rezultate.
Există multe metode practice prin care cel care conduce un program de instruire poate facilita transferul de abilităţi.
În acest articol mă voi focaliza asupra antrenamentului mental, una dintre cele mai interesante „descoperiri” ale psihologiei aplicate.
Principiul de bază al antrenamentului mental este: toate lucrurile sunt create de două ori.
Pentru a putea face ceva, trebuie mai întâi să ne imaginăm acel ceva
Cu cât imaginaţia este mai antrenată şi crează viitoarea realitate mai detaliat, cu atât mai mari sunt şansele ca „visele” să prindă viaţă.
Acest fapt este cunoscut şi aplicat în multe domenii ale performanţei.
În sport este probabil cel mai evident.
Baschetbalistul care în timpul meciului marchează una după alta lovituri de la „trei puncte”, este acelaşi om care în timpul liber a vizualizat de sute de ori mingea trecând prin inelul de pe panou.
Cu alte cuvinte, şi-a făcut antrenamentul mental, adiţional antrenamentului fizic.
De fapt, imaginarea este un proces natural pe care fiecare dintre noi îl parcurgem mai mult sau mai puţin conştient.
Un experiment simplu poate fi făcut la masa de biliard sau pe pista de bowling.
Şansele ca popicele să fie răsturnate sau bila vizată să intre în buzunarul mesei de biliard cresc simţitor atunci când înainte de a acţiona vizualizezi de câteva ori rezultatul final dorit.
Acelaşi principiu simplu se poate aplica şi în sala de training.
Procesul se mai numeşte pas în viitor.
El presupune imaginarea felului cum noile competente dobândite prin instruire urmează a fi aplicate la locul de muncă.
Orice training trebuie să îndeplinească în esenţă trei scopuri
- Le aminteşte participanţilor că vor trebui să transfere competenţele dobândite în „lumea reală”.
- Consolidează învăţarea prin repetare mentală.
- Acţionează ca o „plasă de siguranţă” pentru eventuale probleme.
Al treilea scop se realizează prin felul în care trainerul oferă instrucţiunile şi îi încurajează pe cursanţi să îşi imagineze nu doar rezultatele dorite ci şi eventualele erori de parcurs.
La finalul unui modul de prezentare, trainerul ar putea folosi următorul format de lucru
- Invită participanţii să facă pasul (mental) în viitor:
Exemplu: „Imaginaţi-vă că este luni dimineaţa şi vă aflaţi din nou la birou, alături de colegi…” - Sugerează identificarea unor potenţiale bariere în transferul de abilităţi:
Exemplu: „[…] în vreme ce vă imaginaţi aplicând noile competenţe şi abilităţi (le numeşte), observaţi orice factori care ar putea să facă dificilă folosirea lor…” - Încurajează crearea unor modalităţi de depăşire a obstacolelor (plasa de siguranţă):
Exemplu: „[…] gândiţi-vă ce anume puteţi face, în mod concret pentru evitarea fiecărui obstacol în parte…”
Notă: Este important ca în timp ce ghidează grupul să facă „pasul în viitor”, trainerul să urmărească atent ca participanţii să termine fiecare stadiu. El poate chiar să solicite de la fiecare cursant un semn că etapa a fost depăşită, astfel încât să imprime un ritm potrivit pentru întregul grup.
Acest format de lucru va scoate la lumină anumite obstacole potenţiale în calea transferului de abilităţi din sala de training la locul de muncă.
Este bine ca participanţii să îşi noteze observaţiile şi să le discute în grupuri mici pentru a obţine idei şi soluţii noi.
O altă modalitate de lucru foarte eficientă ţine mai mult de experienţa trainerului şi presupune „pregătirea terenului” cu ajutorul unei poveşti sau prin descrierea unor fapte reale.
Practic, trainerul este acela care întinde „plasele de siguranţă” pentru cursanţi, spunându-le care sunt potenţialele dificultăţi pe care le-ar putea întâmpina.
Este bine ca anumite tehnici de comunicare eficientă să fie exersate mai întâi cu prietenii sau cu persoane de încredere decât cu cel mai dificil coleg de la serviciu sau cu cel mai agresiv partener de afaceri.
Astfel de recomandări simple, însoţite de povestirea unor fapte reale, vor ghida comportamentul „în teren” al participanţilor.
De asemenea, trainerul evită pericolul unei concluzii de tipul: „Păi am încercat, dar nu a mers…”
În final, este important de reţinut că transferul depinde de interacţiunea dintre participant, trainer şi mediul în care participantul munceşte.
Un trainer bun motivează cursanţii în sală de training să preia cât mai mult din informaţiile şi cunoştinţele predate.
După training, rolul managerului şi al echipei devine foarte important în susţinerea transferului.
