Dacă nu e Nou e „Nashpa”
Sesizez o modă în ultimii ani:
Din ce în ce mai mulţi tineri, dar şi unii adulți, îşi reconfigurează sistemul de valori în jurul ideii de noutate.
Doamne ferește să intre în contact cu ceva ce au mai auzit ieri, că imediat au impresia că acel lucru e fâsâit… nerelevant… lipsit de substanță, „nashpa” sau „boring”.
Am scris în trecut destul de mult la adresa profesorilor de școală plictisitori și a sistemului educațional osificat.
Totuși, mă adresez acum părinților și tinerilor care au suficientă agerime să vadă și tendința din partea cealaltă a baricadei.
Profesorul poate fi „boring” și pentru că studentul n-are răbdare, nu doar pentru că așa e el… plictisitor …
Dacă profesorii s-ar orienta exclusiv în zona entertainment-ului, atunci școala ar deveni un facebook cu atingere, în care dăm click pe oportunitățile noi cu aceeași viteză cu care maimuțele țopăie prin copacii din junglă.
După două secunde, vrem altă poză, altă oportunitate sau altă „creangă”, pentru simplul motiv că ne-am plictisit de precedenta.
Nevoia de noutate a devenit în plan social atât de acută, încât aduce cu ea o mare problemă… la cap…
Problema asta se numește ADD, adică Attention Deficit Disorder, sau pe românește Deficiență de Atenție…
Fără îndoială că există situații în care nevoia de noutate este extrem de utilă și poate fi o motivație cu beneficii mari:
Te poate face să înveți mereu lucruri noi;
Pune în mișcare industria modei;
Te poate face să te înțelegi ușor cu copiii agitați;
Previne rigidizarea și încremenirea în proiect;
Aduce sare și piper într-o viață monotonă;
Și totuși…
Dacă este exacerbată, această nevoie de noutate continuă va genera:
Superficialitate până la ignoranță;
Nemulțumire permanentă până la disperare;
Dificultăți majore de evoluție personală;
Incapacitatea de a dezvolta obiceiuri productive;
Nestatornicie în relații;
Incapacitate de decizie;
Este un soi de zburat din floare în floare fără beneficiul polenizării, din pură nevoie de adrenalină..
Mie mi se pare că cele descrise mai sus tind să se generalizeze, mai ales în rândul tinerilor, iar cauzele îmi par destul de evidente:
1. Abuzul de internet media
2. Lipsa de consecinţe reale
3. Confuzia dintre norocul începătorului și performanta
Am să le iau pe rând și pe scurt:
1. Abuzul de internet media
Se referă la faptul că o mulțime de tineri petrec pur și simplu prea mult socializând pe internet ca metodă de eliberare de stres.
În ziua de azi, foarte mulți oameni lucrează la calculator și e foarte simplu să ai tot timpul o fereastră a vreunui site deschisă undeva sub documentul la care lucrezi.
Când operațiunile pe care le faci în document par complicate, creierul tău va zice: „vreau odihnă”, iar tu îi vei da curs navigând pe un site, în vreme ce din afară pare că muncești…
2. Lipsa de consecințe reale
În trecutul îndepărtat, dacă o persoană nu era suficient de atentă, în cel mai rău caz, era mâncată de un leu.
În prezent, dacă o persoană nu este suficient de atentă, pentru că îi fuge mintea în altă parte, în cel mai rău caz va fi sancționată disciplinar sau i se va tăia din salariu…
Dacă vorbim de o persoană tânără, lucrurile sunt și mai problematice, pentru că inclusiv în cazul în care ar fi dată afară de la locul de muncă, cel mai probabil părinții vor interveni pentru a-i îndulci „soarta”.
Rezultatul va fi că persoana învață la nivel subconștient că a te strădui sau a freca menta nu au consecințe chiar atât de diferite încât să merite efortul…
3. Confuzia dintre norocul începătorului și performanță
Norocul începătorului e o realitate.
Când îți îmbunătățești performanțele de la începător la amator, progresul pare foarte evident.
Vine un moment însă, când acest progres nu mai are o curbă ascendentă la fel de clară…
În acel moment, oamenii care vânează mereu noutate se vor orienta către altceva…
Apar astfel veșnicii începători… persoane care în loc să persevereze pentru a depăși primele obstacole, renunță în favoarea satisfacției pe care le-o dă un NOU început…
De aceea ar fi bine ca cel care își dorește mereu „norocul începătorului” să nu uite și că „orice minune ține trei zile”!
Problema este că ei nu mai duc nimic la bun sfârșit și în consecință, nu pot fi demni de încredere în ochii clienților sau ai societății în general.
Cei din jur știu că nu se pot baza pe astfel de oameni și în consecință apelează la profesioniști.
Profesioniștii au marele atuu că pot promite și livra de fiecare dată rezultate predictibile.
De ce?
Pentru că ei au depășit stadiul de începător încântat că se pricepe la un anumit lucru și au acceptat faptul că performanta înseamnă și sudoare și tărie de caracter, cu care să depășești obstacolele.
˙˙˙
Probabil că mai sunt și alte explicații la fenomenul descris mai sus, dar ca să nu mai lungim vorba, cred că merită să tragem o concluzie clară:
Nevoia de noutate este benefică
Când e exagerată ea poate avea consecințe nefaste (termen tehnic: „nașpa”), în ce privește construirea caracterului lor de oameni cu adevărat maturi.
Dependența de nou este la fel ca orice adicție: o boală pentru care mintea ta îți va găsi sute de justificări.
Dacă bănuiești că suferi de ea, îți sugerez să te lămurești răspunzând la două întrebări:
1. Am tendința să încep multe lucruri și să nu termin aproape nici unul? (sintagma cheie „aproape nici unul”)
2. Dacă răspunsul la prima întrebare este da, adaugă și întrebarea doi:
Am tendința să îmi justific mereu foamea de noutate cu povești și scuze de genul: „sunt creativ”, „încă mai caut ceva care să îmi placă”, „sunt o fire liberă, care explorează noi oportunități”?
Dacă ai răspuns DA la ambele întrebări, probabil că e momentul să îți lansezi o provocare de genul: „Voi alege un lucru NOU pe care să îl încep și sub nici un motiv nu mă voi lăsa de el mai devreme de 6 luni.
Apoi voi lua decizia dacă îl continui sau nu. „
Poate fi vorba de un proiect de sănătate (un nou sport sau o dietă), de un proiect de învățare (ex: o limbă străină), de unul financiar (economisire).
Orice ți-ai ales însă, condiția este să nu te lași de el 6 luni sub nici un motiv!
Cu o astfel de auto-provocare, te asiguri că îți creezi o amintire pentru viitor.
De fiecare dată când vei avea tendința să te refugiezi în noutăți, vei ști că ai reușit cel puțin o dată să rămâi consecvent indiferent de poveștile pe care ți le spuneai în mintea ta.
Sper să nu mă înțelegi greșit:
Și mie îmi sunt dragi creativii, căutătorii și oamenii cu spirit liber…
Și eu sunt unul dintre ei…
Și tocmai de aceea îmi permit să îți spun că știu cam ce povești ne spunem când n-avem chef să trecem pragurile firești către performanță.
Nu tot ce nu e NOU e nashpa… boring… vechi sau nefolositor.
Mai sunt și lucruri menite să rămână neschimbate o vreme îndelungată:
Caracterul frumos construit;
Principiile sănătoase;
Respectul valorilor personale și ale celorlalți;
Capacitatea de a învăța până la capăt o meserie;
Rezistența la constrângeri sau adversități;
Dacă fugim mereu de ele sub pretextul că vrem „ceva nou” vom sfârşi inevitabil într-un scenariu vechi: același individ inconsecvent și „neterminat” care LA FEL ca în urmă cu 2, 7 sau 10 ani… caută ceva NOU.
Dacă însă descoperi din tinerețe (18-20 de ani) că nevoia firească de noutate este bine să fie balansată cu consecvență, respect cuvântului dat și dedicare către scop, atunci te vei bucura.
Te vei bucura nu doar de o viață de căutător, ci și de una despre care semenii tăi vor spune cu un oftat admirativ: Iată un exemplu de împlinire!
