Dacă vrem să învăţăm mai uşor şi mai eficient, atunci va trebui să dăm în mintea copilului
Într-o societate bombardată cu informaţii, cei care învaţă trebuie să fie mai activi în căutarea informaţiei de care au nevoie.
Am intrat într-o altă era a cunoaşterii prin „învăţarea experienţială”?
Este o modalitate mult mai uşoară de instruire?
Aristotel spunea ca „Rădăcinile învăţăturii sunt amare…”, pentru că învăţarea nu este uşoară şi nici plăcută.
Prin sistemul experienţial nu riscăm să devenim mai superficiali?
Roger Greenaway spune că metoda există de când este lumea, iar noi învăţăm astfel chiar din copilarie.
Roger Greenaway: Am intrat într-adevar într-o eră a cunoaşterii.
Există foarte multă informaţie împrejurul nostru.
Poate prea multă informaţie. Important nu este însă a avea informaţie, ci a fi capabil să obţii informaţia de care ai nevoie. Asta înseamnă că cei care învaţă trebuie să fie mai activi în cautarea informaţiei de care au nevoie.
Capital: Tinerii care au urmat studii de pregătire în străinătate spun că sistemul activ de învăţare practicat acolo este minunat, dar nivelul cunoştinţelor coborât.
Nu cumva învăţarea experienţială neglijează elemente esenţiale de consolidare a cunoştinţelor?
Roger Greenaway: În învăţarea adulţilor există multă experienţă de viaţă şi experienţă de muncă din care ei pot extrage concluzii.
Este important pentru profesori sau traineri să înţeleagă că lucrează cu oameni cu multă experienţă, din care ei, la rândul lor, pot învăţa.
În cazul învăţării în scoală, principiile învăţării experienţiale trebuie folosite din altă direcţie.
Sunt copii care nu răspund sistemului de învăţare tradiţional. Ei vor învăţa mai mult din instruirea bazată pe experienţă.
Dar, în acest caz, trebuie să le oferi experienţele cu care ei trebuie să lucreze. Dacă profesorii vor spune lucruri în care ei nu au experienţă efectivă, eficienţa va fi mai scăzută.
Capital: Nu cumva se abuzează/se apelează la acest sistem de învăţare tocmai pentru că oamenii sunt tot mai puţin interesaţi de cunoaştere şi mai preocupaţi de însuşirea rapidă a unor procedee, sisteme de gândire şi lucru cu aplicabilitate imediată?
Roger Greenaway: În modelul fundamental pentru învăţarea bazată pe experienţă, cunoştinţele practice sunt de bază. Oamenii sunt puşi să reflecteze la experienţele trecute.
De abia apoi, dacă este necesară o cunoaştere suplimentară, se transferă cunoştinţele sau teoria adecvată.
S-ar putea ca acesta să nu fie întotdeauna cel mai bun mod de abordare, dar este formula consacrată în învăţarea experienţială.
Capital: În aceste condiţii, învăţarea experienţială este recomandabilă numai pentru o instruire punctuală sau se poate folosi şi în cazul perfecţionării sau reorientării profesionale prin cursuri de lungă durată?
Roger Greenaway: Este posibil să converteşti orice curs clasic în proces de învăţare bazat pe experienţă.
În orice training care are în vedere construcţia carierei sau în trainingul vocaţional, ar trebui să fie foarte uşor să transformi curricula într-un program bazat pe experienţă.
Capital: Dar programul ar dura mai mult.
Roger Greenaway: Dacă este eficient, programul ar putea dura mai puţin.
Capital: Sunt domenii tehnice sau informatice, de exemplu, în care învăţarea prin experienţă este dificil de abordat.
Roger Greenaway: Din perspectiva acestui sistem, mai întâi pui întrebarea dacă oamenii pot sa înveţe lucrul respectiv prin experienţă. Dacă nu se poate, atunci trebuie sa vii cu simulări.
Dacă nici aşa nu se poate, atunci se recurge la metodele tradiţionale de predare.
Eu am fost student la istorie. În acest domeniu nu se poate învăţa prin experienţă. Istoria este istorie.
Dar, ceea ce am putut face a fost să mă implic în discuţii şi dezbateri şi în diferite interpretări ale faptelor istorice. Sistemul l-am continuat şi dezvoltat apoi ca profesor de istorie.
Capital: Cum se poate aplica sistemul experienţial în cadrul e-learning-ului?
Roger Greenaway: Din păcate „e”-ul nu vine de la experienţial.
Cred că există riscul ca lucrurile să o ia într-o directie total greşită în învăţarea prin e-mail.
Studenţii ar putea deveni şi mai izolaţi chiar decât dacă stau pasivi şi asistă la prelegerile tradiţionale din facultăţi.
Se pare că în acest moment se regândeşte sistemul de învăţare electronică.
Tendinţele indică modalităţi de integrare a metodelor de învătare. Viitorul aparţine instruirii holistice.
Capital: Cum împaci această tehnică de lucru cu persoanele al căror stil de învăţare se bazează pe gândirea logică şi pe informaţia teoretică, care apelează la modul conceptual, prin analiză şi sinteză, pentru a construi idei logice, raţionale?
Roger Greenaway: În orice grup vom întâlni persoane foarte înclinate spre teorie, altele foarte înclinate spre latura practică, iar unele înclinate spre exprimarea emoţiilor.
Din perspectiva învăţării experienţiale, este important să-ţi dezvolţi sistemul de învăţare din toate aceste arii de abordare.
Cei care se simt inconfortabil cu învăţarea din experienţă va trebui să fie încurajaţi să se îndrepte spre acea arie.
Cei care sunt înclinaţi spre teorie, trebuie orientaţi să se instruiască şi prin metodele practice.
De asemenea, fiecare trebuie încurajat să se orienteze spre exprimarea emoţiilor, întrucat acestea sunt foarte importante în orice fel de muncă.
În învăţarea bazată pe experienţă, acestea nu sunt arii separate. Ele sunt întotdeauna integrate.
Capital: Mulţi traineri asistă la astfel de programe de instruire pe care le „copiază” ulterior. Multe cursuri au devenit astfel reproduceri de proastă calitate a unor modele bune la origine.
Roger Greenaway: Eu văd învăţarea ca un proces activ, iar trainerii ar trebui să încerce să realizeze cursurile în aşa fel încât să capete o structură personală.
Ar trebui să-şi creeze propriile modele. Este mai bine pentru traineri să se gândească la o adaptare creativă, decât să copieze sau să imite.
Capital: Cât timp apreciaţi că este necesar pentru pregătirea unei persoane ca trainer pentru învăţarea adulţilor?
Pentru acest tip de formare nu există scurtături.
Roger Greenaway: Trainerul trebuie să fie foarte determinat şi perseverent în a învăţa din propria experienţă. Nu este doar o chestiune de învăţare a tehnicilor, ci de a avea o abordare potrivită a dezvoltării personale.
Capital: Dvs. cât v-a luat pentru a deveni trainer?
Roger Greenaway: Când am învăţat prima dată să fiu trainer exista un sistem de susţinere foarte bun pentru traineri, în care primul an presupunea a învăţa cum se face.
În al doilea an deveneai foarte productiv şi eficient, iar în al treilea an erai pregătit să oferi un rol de susţinere pentru alţi traineri.
Dar acela era un program bazat pe activitate, şi nu unul de tip universitar. Lucram practic non-stop.
Capital: S-au făcut studii cantitative pentru a se putea evidenţia avantajele şi calitatea acumulării de cunoştinţe generale sau de specialitate prin tehnicile „experienţiale”?
Roger Greenaway: Pentru sistemul clasic s-au facut astfel de evaluari? Ştim doar că studenţii se plictisesc şi părăsesc sala de curs.
Eu însumi am făcut cercetări şi cunosc şi alte cercetări făcute în domeniul învăţării experienţiale şi pot să spun că au fost demonstrate multe rezultate bune prin acest sistem.
Nu ştiu să se fi făcut însă o comparaţie a rezultatelor obţinute prin metode diferite de instruire.
Carte de vizita
Roger Greenaway, expert în învăţarea experienţială, Irlanda. A început activitatea în domeniul „Reviewing Skills Training” în Marea Britanie, din anul 1996.
A reuşit să dezvolte tehnicile personale de analiză de proces în învăţare nu numai în Europa, ci şi în multe tări din lume, inclusiv în Extremul Orient şi Africa de Sud. Este visiting trainer în 14 ţări.
Principalii beneficiari ai programelor sale sunt firmele de training interesate chiar de propria lor instruire. În 1995 şi-a susţinut doctoratul în managementul învăţării pe tema puterii experienţelor în învăţare.
Este autorul multor cărţi despre învăţarea experienţială şi învăţarea activă.
