De la „sărac şi cinstit” la „prosper și împlinit”

Încep cu o mărturisire: Titlul inițial al acestui articol era:
»De la „sărac şi cinstit” la „sărac și tâmpit”?«

:)

După ce am scris întregul material mi-am dat seama că era o formulare inutil de dură.

Am ales totuși să păstrez restul articolului needitat, pentru că mesajul merită o scriere mai… „grunjoasă”…

Sper să îţi fie de folos şi să nu te jignească în vreun fel (nu asta e intenția mea).

***

Conform unei definiţii din Dex online, tâmpit înseamnă: buimăcit, năucit, amețit, zăpăcit.

În acest sens am folosit sintagma „sărac și tâmpit”.

Ea înseamnă de fapt sărac şi zăpăcit sau ameţit şi caracterizează un număr îngrijorător de mare de oameni.

Uite cum am ajuns la concluzia asta, pe scurt:

Aproape două decenii am promovat dezvoltarea personală în România, începând din 1995-1996, când noţiunea asta nici măcar nu exista încă.

Am început la Iaşi, cu organizări de conferinţe cu traineri şi speakeri străini, apoi am extins activitatea şi la Bucureşti, apoi în toată ţara.

Munca mea de pionierat a fost confirmată 7-8 ani mai târziu, când a „explodat” piaţa de carte de „self help” în România.

După acea dată, am observat că „toată lumea” îşi dorea să devină trainer.

Aşa că piaţa s-a populat, ceea ce este un lucru bun.

Există însă un fenomen pe care îl aştept de mult şi care totuşi nu s-a „întâmplat” încă: Înţelegerea legăturii dintre bani şi dezvoltarea personală.

Din păcate, multă lume înţelege încă prin dezvoltare personală un fel de auto-psihanaliză…. ceva complicat și ezoteric util pentru psihologi și vraci, la foarte mare distanţă de viaţa pragmatică de zi cu zi, unde banul e legea.

Modul ăsta de gândire e foarte nociv.

Am să explic de ce, pornind de la ce înseamnă de fapt dezvoltarea personală.

Apoi voi arăta legătura ei cu banii, iar la final am să fac trimitere şi la sintagma „sărac și tâmpit” din debutul acestui material.

Ce e aia dezvoltare personală (DP)?

Dezvoltare personală înseamnă ceva foarte simplu: să te maturizezi frumos.

Mai concret, înseamnă să înveţi să îţi asumi responsabilitatea pentru propria ta viaţă, astfel încât oamenii din jurul tău să se bucure că îţi sunt în preajmă, în loc să le fii povară…

Şi atât! Asta e DP după părerea mea.

Nu e nici filosofie, nici psihanaliză, nici spiritualitate exagerată și nici meserie.

Este un titlu pus pe o nevoie normală a omului: cea de evoluţie!

Ca domeniu, DP e un cumul de idei şi tehnici prin care poţi să realizezi această maturizare frumoasă despre care vorbim.

Nici mai mult, nici mai puţin.

Pe de altă parte, îi înţeleg şi pe cei care desconsideră acest domeniu: E mult mai simplu să dai vina pe ceva exterior şi să spui că „e o tâmpenie”, decât să depui un dram de efort ca să înţelegi despre ce e vorba.

Mai ales dacă eşti prins cu trăitul de zi cu zi, la fel ca o maşină în traficul aglomerat, s-ar putea să fii mult prea ocupat cu alergăturile zilnice ca să te mai poţi gândi pe bune la evoluţia ta ca om.

Ziua de mâine devine pentru tine atât de importantă, încât nu-ţi mai rămâne energie să te preocupe „săptămâna viitoare” sau chestii halucinante de genul „cine o să devii peste 5 ani”.

Dar exact aici este problema!!!

Să fii preocupat de dezvoltare personală înseamnă să te gândești și pe termen lung la evoluția ta ca om și să faci zilnic chestii pentru ca această evoluție să se întâmple în sensul dorit de tine.

Ei bine: Exact la fel e și cu prosperitatea!!

Legătura dintre DP și bani

Oamenii care devin prosperi în mod autentic se gândesc la bunăstarea pe care şi-o doresc în viitor și o construiesc cu răbdare în ani de zile.

Oamenii care devin versiunea lor mai bună (asta e de fapt esența DP), se construiesc în mod conștient pe ei înșiși, tot în ani de zile.

Să spui că n-ai timp de dezvoltare personală sau de studiul prosperității înseamnă să spui că n-ai timp de… tine… și e o absurditate.

Dacă ai atitudinea: „sunt prea ocupat să fac bani, deci nu mă interesează prostiile astea numite dezvoltare personala” înseamnă de fapt că nu înţelegi nici prosperitatea.

Eşti într-adevăr ocupat să faci bani, dar numai ca să supravieţuieşti, nu ca să devii prosper.

De ce?

Pentru că aceleași mecanisme emoţionale și mentale pe care le folosești ca să te maturizezi le folosești și ca să te chivernisești.

Și prosperitatea și dezvoltarea personală necesită gândire pe termen lung și planificare.

Și prosperitatea și dezvoltarea personală lucrează în primul rând cu sistemul de valori și convingeri ca mecanism central pentru atingerea succesului.

Dacă m-ar întreba cineva care e finalitatea dezvoltării personale i-aș spune că sunt 3:

Bucurie, creștere și libertate

Adică să te poți bucura de viață mai mult, să crești în direcția în care îți dorești și să ai posibilitatea să faci alegerile pe care ți le dorești în viață.

Toate 3, dar mai ales ultima, înseamnă de fapt prosperitate și, mai specific, bani.

Când ai suficienți bani poți să te bucuri de confort, poți să îți alegi mai ușor anturajul, poți să investești în dezvoltarea ta și poți fi liber să alegi cum îți folosești timpul.

Astfel, banii sunt o resursă esențială pe care să o folosești ca să obții ceea ce dezvoltarea personală îți aduce (bucurie, creștere, libertate).

Contraargumentul la ce am zis mai sus este că banul „te strică”.

Acest motiv de a nu discuta despre bani vine de la puriști…

Așa îi numesc eu pe cei care nu vor să amestece dezvoltarea personală cu prosperitatea pentru că au impresia că „își vând sufletul” dacă se raportează la bani.

În realitate, lor le este la fel de frică de bani cum le este celor obsedați zilnic de bani… de propria persoană.

Pentru claritate, am să fac o comparație sub formă de tabel.

Ambele coloane surprind varianta dusă la extrem, pentru un contrast cât mai bun :

Interesat în primul rând de dezvoltare personală	Interesat în primul rând de bani
persoană orientată spre autocunoaşterefrică de succes dialog interior: „Am să îmi pierd identitatea” orientare (tendinţă) spre spiritualitate	persoană orientată spre posesie de bunurifrică de autodescoperire dialog interior: „am să îmi pierd competența” orientare (tendinţă) spre materialitate

La o privire mai atentă, extremele descrise în tabelul de mai sus nu se exclud de fapt. Sunt complementare chiar!

Poţi fi în același timp competent și să te cunoști pe tine.

Poți fi în același timp bogat și spiritual (de fapt asta e adevărata bunăstare).

Și acum… despre săraci şi… tâmpiţi

În epoca întunecată a comunismului „sărac şi cinstit” era o sintagmă justificată.

Societatea era atât de uniformizată și îngrădită, încât noțiunea de libertate nu era realistă.

Sărac și cinstit însemna de fapt om de bază, adică un statut social râvnit cel puțin la nivel declarativ.

(Cinstit înseamnă „vrednic de respect” – una din explicaţiile din DEX).

Spre deosebire de acea vreme, în zilele noastre s-au întâmplat cel puțin două lucruri relevante:

1. standard de viață general crescut

2. libertate mai mare

Exemplu simplu: putem călători în afara țării aproape fără restricții (spun asta mai ales pentru tinerii care nu au prins perioada în care pur şi simplu nu puteai ieși din țară).

Astăzi ai libertatea să faci mult mai multe alegeri decât puteai în trecut – deci poți să râvnești la libertate în detrimentul respectului.

De ce spun asta?

Ca să explic îți cer mai întâi să răspunzi la o intrebare:

Astăzi, dacă ți se propune să ți se ia aproape toată libertatea, dar să ți se ofere respect, ce alegi?

Eu aleg libertatea, dar îi respect pe oamenii care aleg respectul… este alegerea lor…

Multe corporații oferă respect și bani și iau o bună parte din libertatea (timpul) angajaților lor… dar este o negociere, așa că nu mă bag.

De ce aleg libertatea?

Simplu!

Pentru că știu că societatea îmi va acorda oricum respect pe măsura valorii pe care o am de oferit!

În sistemul meu de principii, respectul se câștigă, nu se cerșește.

Mai mult, respectul e un rezultat firesc al faptului că oferi valoare, nu un răspuns la solicitările de a fi apreciat.

În concluzie, eu cred că astăzi dacă alegi să îți vinzi timpul și priceperea pe bani puțini, de fapt vei fi sărac și… buimac… sau tâmpit… sau ce sinonim preferi…

Să nu mă înțelegi greșit! Nu am scris cele de mai sus ca să te jignesc, ci ca să te trag de mânecă.

Poate că ai avut toate motivele din lume să treci prin această etapă a vieții în care munca e multă și banii puțini.

Acesta nu trebuie să fie însă un motiv să continui astfel.

Poți să alegi în mod strategic drumul către „prosper și împlinit” și am să îți spun și cum.

Ce ai putea să faci?

Uită-te puțin la situația ta actuală. Îți vinzi cumva timpul și priceperea pe bani prea puțini?

Dacă da, nu te enerva și nu lua măsuri bruște.

Tu te-ai adus în situația asta și tu va trebui să te scoți din ea, dar în mod strategic, nu brusc.

Ai putea proceda asa:

1. Propune-ți o țintă de prosperitate pentru următorii 2-3 ani (bani)

2. Gândește-te ce ai nevoie să înveți ca să ajungi acolo (DP)

3. Fă-ți un plan ca să înveți acele lucruri, pas cu pas

4. Creează în fiecare zi timp dedicat ca să înveți acel lucru, fără să renunți la ceea ce faci în prezent

5. Când înveți, învață pe pași:

– Fă primul pas și extrage o lecție din primul pas

– Ajustează traseul (nu devia de la el) și fă al doilea pas

– Repetă

6. Ia-ți un mentor și explică-i situația în care ai ajuns și cere-i sfatul

– Implementează sfatul

– Repetă

În acest fel vei putea în timp relativ scurt să îți scrii propriul articol… despre evoluția ta … și eu sper că el va avea alt titlu:

Cum am devenit „prosper și împlinit”!!

Dacă ești deja în acest loc, felicitări!

Înseamnă că ai citit până la capăt pentru că te-a inspirat ce am scris și te-ai regăsit într-o oarecare măsură în această poveste.

În acest caz, te invit să îți pui povestea în scris și să o oferi la rândul tău, pentru inspirație, semenilor tăi.

Dacă nu ești încă acolo, treci la treabă!

Articolul de față este menit să elimine conflictul dintre bani şi evoluție și să arate că, de fapt, cele două sunt complementare și se susțin reciproc.

Îndată ce ai înțeles acest lucru e timpul să te dezvolți personal făcând bani sau, altfel spus, să devii în sfârșit un om prosper și împlinit.