De ziua ta fă cadouri şi lasă-ţi prietenii să te surprindă
De când eram mic m-am întrebat cu toată mirarea de care sunt în stare, de ce se stresează oamenii de sărbători!??
Când se apropia aniversarea unei zile de naştere, sau o sărbătoare mare (Paşte sau Crăciun), gospodăriile din oraşul meu natal intrau în fibrilaţie…
Soţi şi soţii cu şanţuri verticale între sprâncene, se chinuiau literalmente… „să iasă bine”!!
În vreme ce mi se pare OK să îţi doreşti să iasă bine o petrecere pe care o organizezi, mi se pare absurd să plăteşti în avans cu sânge şi sudoare momentul respectiv şi eventual să mai şi boleşti vreo două zile după, fiindcă efortul a fost exagerat.
Să luăm exemplul petrecerilor de familie care celebrează ocazii speciale: nunţi, botezuri, zile onomastice.
După părerea mea, sărbătoritul sau sărbătoriţii ar trebui să fie la petrecerea lor:
– Odihniţi;
– Veseli;
– Bucuroşi să fie plăcut surprinşi;
– Ei înşişi.
În loc de asta, mulţi dintre sărbătoriţi muncesc din greu ca să organizeze petreceri pentru rude şi prieteni, ajungând la data evenimentului cam aşa:
– Obosiţi;
– Stresaţi;
– Capricioşi;
– Nemulţumiţi;
– Pozând în ceea ce cred că aşteaptă invitaţii de la ei.
De unde vine comportamentul ăsta?
Din nevoia de a salva aparenţele, pe care mai ales părinţii noştri au simţit-o din plin, şi pe care au transmis-o unora dintre noi.
Înainte de 1989 se salvau atât de mult aparenţele, încât nu mai ştiai când un om spune ce crede şi când vorbeşte ca să îl audă alţii…
Cenzura încuraja acest comportament, dar mai mult decât cenzura, el era şi este menţinut de nevoia profund umană de apreciere!
Vrem ca petrecerea să iasă bine ca să fim apreciaţi public.
Deşi sunt 100% de acord cu faptul că aprecierea e o nevoie umană importantă, nu cred că e cel mai important obiectiv al unui astfel de eveniment.
Obiectivul suprem ar trebui să fie simplu: BUCURIA!!!
… şi nu orice fel de bucurie, ci bucuria împărtăşită cu prietenii…
Îmi imaginez o petrecere în care sărbătoriţii nu se dau de ceasul morţii că… „ce-o să se întâmple dacă nu îi invităm şi pe Popeşti”.
Mai mult, îmi imaginez un astfel de eveniment în care sărbătoritul apare pur şi simplu la petrecere, îmbrăcat aşa cum are chef, nu aşa cum „trebuie”.
În plus, îmi imaginez o petrecere în care prietenii adevăraţi ai celor care sărbătoresc, se ocupă de absolut toate aspectele organizatorice, iar ei doar apar pe covorul roşu…
În definitiv, de ce ar fi altfel?
Dacă e „ziua TA”, atunci TU eşti cel care ar trebui să te bucuri în primul rând, nu-i aşa?
Şi aici ajungem la miezul problemei!
Atâta vreme cât criteriul BUCURIE rămâne primul criteriu, este ok să organizezi petreceri, să faci pregătiri minuţioase şi să rupi ringul de dans de ziua ta sau la nunta ta…
Dacă însă te chinui „să iasă bine” şi fiecare clipă dinaintea distracţiei se transformă într-un episod anxios, mai bine îţi faci bagajele şi te duci la munte să serbezi acolo printre capre negre şi flori de colţ.
Din fericire, mi se pare că majoritatea tinerilor au prins ideea asta şi ştiu să se distreze fără să le pese prea mult de „ce zice lumea”.
Din nefericire, mulţi oameni mai copţi la vârstă, au încă reflexul salvării aparenţelor… întreţinut şi de emisiunile TV gen „reality show”, în care vedetele dau petreceri cu alte vedete invitate, mai mult sau mai puţin autentice.
Pentru persoanele care au acest gen de reflex condiţionat, care le determină să „dea bine” mai mult decât să le „fie de bine”, am o sugestie:
Alege o astfel de ocazie din viaţa ta (ziua de naştere e cea mai bună) şi fă tu cadouri!
Da da…
De ziua ta fă tu cadouri!
Nu trebuie să fie cadouri scumpe sau mari. Pot fi cadouri simbolice, dar care să însemne ceva pentru oamenii din preajma ta.
Spune-le doar atât:
„Uite un cadou de ziua mea! Te apreciez foarte mult şi mă bucur să îţi pot oferi un cadou!”
În felul ăsta, obţii cel puţin două lucruri:
1. Îţi iei prietenii prin surprindere şi vezi cum reacţionează. Dacă sunt prieteni adevăraţi, vor reacţiona foarte bine (doar e ziua ta). Dacă sunt doar amici de ocazie, poate că vor încerca să salveze nişte aparenţe… Foarte bine! Explică-le că plăcerea ta cea mai mare este să dăruieşti, iar ziua ta e o ocazie excelentă să faci ce îţi place!
2. Îţi „inviţi” prietenii să te surprindă la rândul lor. Cine ştie,… anul viitor s-ar putea să te trezeşti cu vreo petrecere surpriză sau cu vreo invitaţie la un concert sau mai ştiu eu ce bazaconie din asta…;)
Cu cât cadourile pe care le faci vor fi surprize mai plăcute pentru prietenii tăi, cu atât mai tentaţi vor fi aceştia să te surprindă la rândul lor…
Ştiu că e neconvenţional punctul ăsta de vedere, dar ce ocazie mai bună să spargi o convenţie, decât sărbătoarea ta?
