Despre Cretini
L-am văzut cu mulţi ani în urmă pe Petre Ţuţea la televizor spunând ceva care mi s-a pirogravat în creier:
„Orice om cu inima curată, până la vârsta de 30 de ani, ar trebui să fie de stânga. Dacă și după 30 de ani e tot de stânga, înseamnă că e cretin.”
S-ar putea ca citatul să fie aproximativ, dar cred că esența lui rămâne.
Fiind un articol de opinie, mă voi folosi de această citare din memorie ca să vorbesc un pic despre cretini.
Conform DEX, cretinul este o persoană lipsită de inteligenţă; nătărău; nătâng; neghiob; nerod; tâmp; tont; năuc.
Dintre toate aceste sinonime, am să mă opresc la primul, pentru că vreau să dezvolt o idee simplă:
Să fii lipsit de inteligenţă înseamnă să nu ai capacitatea să pricepi lucrurile aşa cum sunt, ci să te încăpăţânezi să crezi că sunt aşa cum vrei tu să fie…
Adică, dezvoltând ce zicea Ţuţea, să rămâi un idealist dezinformat.
Ce mi se pare interesant însă, este verdictul de 30 de ani, pe care filosoful îl avansează şi care e potrivit din simplul motiv că între 20 şi 30 de ani, oamenii învaţă cel mai mult despre felul cum funcţionează colectivităţile.
În perioada asta, majoritatea formează familii, au copii, avansează în carieră, pornesc afaceri, etc…
… adică… o mulţime de lucruri extrem de interesante şi pline de învăţături…
Dar există şi un lucru pe care majoritatea încetează să îl mai facă exact la această vârstă!
Să înveţe!
Nu mă refer aici la învăţatul din greşeli sau din experienţă, ci la obiceiul de a învăţa temeinic diverse abilităţi pentru viaţă, în mod planificat şi prioritar… la obiceiul de a te informa mereu ca să nu fii dezinformat mereu…
Nu îmi stă în fire să jignesc, aşa că nu am să mai bat toba pe tema asta… însă concluzia e destul de simplă:
Stagnăm ca societate pentru că avem prea mulţi cretini în jur.
Adică… prea mulţi oameni care în floarea vârstei, pe la 30-40 de ani… termină fiecare zi din săptămână cu mâinile ocupate cu telecomandă şi bere, ori cu picioarele umflate de la tranşeele săpate prin Mall…
Pregătirea pentru viaţa care le-a mai rămas… pentru performanţa pe care o merită… pentru rolul de lideri de care familiile şi comunităţile lor au atâta nevoie… lipseşte cu desăvârşire…
Şi atunci, aceşti cretini sunt conduşi cu uşurinţă de orice cămătar care „ştie mersul lucrurilor” şi înţelege că îi poate folosi pe ignoranţi în folos propriu…
Dar nu e vina lor… a cretinilor…
Cretinii de aia sunt cretini… pentru că nu îşi dau seama de cretinătatea lor…
În schimb, este responsabilitatea oricărui om care vrea să îşi crească copiii într-o societate mai bună decât cea de acum, să le deschidă ochii acestor ignoranţi!
Care e cel mai bun mod de a face asta?
Să devii un exemplu!
Nicio carte şi niciun curs pe internet ori conferinţă la vreun hotel, nu poate inspira mai mult decât exemplul personal.
Dacă pentru tine investiţia în autoeducare este un lucru pe care îl simţi benefic, fă-o!
Nu îi lăsa pe cretini să îţi spună că „astea sunt prostii” sau că „În ţara în care trăim degeaba venim cu chestii din astea idealiste”…
Uită-te la REZULTATE!
Uită-te ce se întâmplă dacă investeşti în dobândirea de abilităţi noi, un an de zile!
Apoi lasă rezultatele tale să vorbească, dar nu vorbi neîntrebat!
Lasă-i pe cei din jur să întrebe…
Un ignorant animat de dorinţa să îţi urmeze exemplul, e mult mai deschis la minte decât unul cimentat în propriile lui poveşti despre cum e făcută lumea…
Şi cretinii şi ignoranţii sunt animaţi de dorinţă, doar că mintea lor e prea rigidizată în „nu se poate” ca să îi dea curs.
Când îşi vor vedea însă exemplul trăit, mintea li se va smulge din cimentul ignoranţei…
Atunci vei şti că ai aplicat principiul lui Ghandi:
Să devii schimbarea pe care o cauţi în lume!
Atunci vor fi mai puţini ignoranţi în jurul nostru şi mai mulţi lideri printre noi…
Inspiraţie!
P.S.
Două comentarii de încheiere:
Probabil ai observat că spre finalul articolului am înlocuit termenul „Cretin” cu acela de ignorant…
Am făcut asta dintr-un motiv personal. Nu îmi place violenţa de limbaj, dar uneori e nevoie de ea pentru a trezi spiritul amorţit…
Dacă ai citit acest articol, e clar că nu faci parte din categoria amintită în titlu şi că te numeri printre liderii interesaţi de performanţa lor şi a celor pe care îi servesc…
Însă oamenii din jurul nostru trebuie treziţi, pentru că sunt aceiaşi oameni care compun societatea în care ne vom creşte copiii şi ne vom alina bătrâneţile…
Aşa că hai să facem ceva în direcţia asta, pornind din locul în care ne e cel mai simplu să începem – din propria persoană!
Întreabă-te: ce abilitate ar trebui să dobândesc chiar acum, ca să îmi fac viaţa mai bună şi să devin un exemplu al schimbării pe care o doresc în lume?
Apoi alege-o şi fă-ţi un plan de învăţare… şi apucă-te de treabă.
În al doilea rând, revenind la citatul de la început… cred că nu e niciodată prea devreme sau prea târziu să ai o abordare… „de dreapta”, apucându-te să faci o afacere pe cont propriu…
Vei învăţa atât de multe lucruri despre tine, încât nici o şcoală nu va putea concura cu experienţa ta.
În definitiv… ce ai de pierdut?
Timp?
Ăsta trece oricum…
