Dezvoltare personală … și alte dependențe

Nu știu dacă ai văzut vreodată un băiețel de la școala primară super-entuziasmat după prima lui lecție de KARATE…?

Eu am văzut,… și am și fost… :)

După primul antrenament lumea se schimbă…

Van Damme și Jackie Chan ar trebui să facă echipă cu Kung FU Panda ca să îi mai stea în cale…

Limitele entuziasmului se extind mult peste limitele fizice ale brațelor și picioarelor, iar cei din jur ar face bine să ia aminte: în cartier s-a născut un nou Bruce Lee…

…

E frumos … și e amuzant pentru privitori…

După o vreme însă, lucrurile se schimbă iarăși.

Antrenamentele sunt grele… eventualii bătăuși de cartier nu respectă regulile jocului…. și mai presus de orice, părinții nu înțeleg noua preocupare și au pretenția să își facă și lecțiile…

Acest episod este probabil tipic pentru mulți copii cu spirit războinic și cu dorință de mișcare…

După câțiva ani de practică lângă un instructor bun, lumea lor interioară începe să se transforme și pe măsură ce aceasta devine mai clară, războinicul din interior devine sever cu propria-i persoană și pacifist cu lumea din jur.

Asta dacă perseverează…

Dacă nu… Sala de sport în care funcționa clubul de karate rămâne o amintire palidă a unei aventuri episodice din școala generală sau din liceu.

…

Există însă o “artă marțială” ceva mai discretă, dedicată parcă oamenilor maturi, care face și mai multe victime ale entuziasmului trecător decât sălile de sport.

E dezvoltarea personală!

…

Totul începe simplu și fără punere în gardă, când un prieten te invită la un seminar sau îți cade în mînă o carte cu titlu bine gândit și cu recomandări de la oameni celebri pe coperta 4.

După o vreme, te surprinzi mirat frunzărind o revistă cu teste de personalitate sau mai știu eu ce năzbâtii ezoterice…

Apoi… pe negândite, te trezești citind asiduu despre stima de sine, obiective, îmbogățire fără efort sau persuasiune.

Prietenii tăi cred că te-ai sonat, dar ești déjà destul de sigur pe tine, așa că îți spui în mintea ta: “săracii… habar n-au…”

Te izolezi de unii dintre foștii amici, dar asta nu contează pentru că îți spui că și așa nu îți plăcea de ei în ultima vreme…

Încet, încet, percepțiile tale se schimbă, decorul se schimbă, hainele pe care le preferi se schimbă … până și lucrurile pe care ți le spui în fiecare dimineață se schimbă (măcar ca ton)

… Te uiți pe calendar…

A trecut un an și 3 luni de când ai citit prima dată cartea aia care… “ți-a deschis mintea” … Acum o citești a șasea oară și parcă descoperi capitole noi …

Totul e atît de minunat …

…….ATÂT DE MINUNAT………

Ceasul sună cu un zornăit enervant de predictibil și te trezești din propria visare și din lectura suplimentară pe care tocmai ți-am propus-o.

Până în acest moment ai citit 481 de cuvinte!

Te-ai plictisit?

Aceasta a fost doar introducerea!

:)

***

Ca să nu îți răpesc din timpul prețios am să tai din poveste și am să trec direct la subiect

Articolul de față este un avertisment destul de serios adresat celor care investesc timp și bani în dezvoltarea lor personală fără să țină cont prea mult de implicații…

Dacă o fac pe post de hobby… nu e nici o problemă… Dacă însă confundă hobby-ul cu o activitate aducătoare de rezultate, atunci riscul este să trăiască în iluzia unor performanțe ce nu vor fi niciodată atinse.

Nu știu dacă te numeri printre ei, așa că te rog să mă ierți pentru tonul răspicat și poate prea personal.

Îmi doresc însă să subliniez că dezvoltarea personală ar trebui privită ca antrenament pentru succes, nu pentru dezamăgire, iar pentru asta e nevoie să îndeplinească două-trei condiții.

Scriu acest text uitându-mă în primul rînd la greșelile trecutului meu și la cele ale câtorva oameni care au înțeles greșit care este rostul acestui domeniu foarte frumos dar și foarte pragmatic.

Am trei idei importante și utile cu care mi-aș dori să rămâi după citirea acestui articol

Ele se referă la felul în care te poți asigura că ai o dezvoltare personală sănătoasă.

Le voi descrie pe rând, cu exemple și implicații, iar la final le voi face un rezumat.

Înainte să încep însă, dă-mi voie să îți ofer un exemplu personal:

În urmă cu 15 ani am început cu înfrigurare să studiez și să popularizez ideea de dezvoltare personală și autocunoaștere.

Eram atât de convins că ceea ce fac e bine încât am găsit firesc să dau sfoară în țară pe la prieteni ca să fac cât mai mult “bine”.

În consecință, am început să citesc și să studiez tot ce îmi cădea în mână și desigur… să le explic și celorlalți cum “se face”…

Îți imaginezi cum eram?

La fel ca micul Bruce Lee de cartier, explicam cu foarte mare convingere fiecare concept de dezvoltare personală pe care îl descoperisem în dimineața respectivă în timp ce luam micul dejun cu furculița în mâna dreaptă și cu cartea în mâna stângă.

De multe ori mă simțeam copleșit de atâta informație care venea în valuri peste mine, dar nu mă mai puteam opri…

E ca și când ai încerca să înghiți o cisternă de ciocolată caldă pentru că îți place foarte mult … dar pur și simplu nu mai faci față.

În consecință, ca să nu se irosească prețioasa băutură, te străduiești să dai și la alții, indiferent că le place sau nu.

Probabil că imaginea asta este destul de aproape de felul în care mă îndopam eu cu dezvoltare personală în urmă cu 15 ani.

…și probabil că la fel ca orice om normal, am simțit nevoia să împart și cu alții acest dar.

DAR…

… dacă ar fi să mă întorc în timp, este la fel de probabil că nu aș mai face-o în același mod.

Probabil mi-aș aminti că cei care îmi sunt prieteni sau familie nu au fost cu mine la cursuri, nu au citit aceleași cărți și în general nu au trăit aceleași experiențe de dezvoltare personală în timpul antrenamentelor prelungite la sala de sport mental și emoțional.

În consecință, le-aș respecta cu mai multă grijă convingerile și părerile, chiar dacă ele nu coincid cu ale mele.

Dacă ar fi să aleg un lucru de care sunt absolut sigur în urma celor 15 ani de practică a dezvoltării personale, acel lucru ar fi că ritmul de schimbare diferă de la om la om.

Poți tu să vii cu cele mai bune cărți, cei mai buni specialiști și cele mai bune seminarii din lume la ușa unui om care nu își dorește să se dezvolte în acest moment.

Dacă el alege să țină ușa închisă din varii motive, e alegerea lui și nu e nici bine și nici etic să te izbești ca berbecul în poarta cetății, pentru că nu este responsabilitatea ta să faci educație unui om mare.

Este responsabilitatea lui să se lase învățat!

Aceasta este prima idee esențială cu care mi-aș dori să rămâi în minte:

Oamenii se schimbă în ritmul lor, nu în ritmul tău!

(Iar asta e valabil și pentru familia ta, mai ales dacă se uită ciudat cînd vii de la cursuri și te transformi brusc în “profesorul lor” care le știe pe toate dar a uitat să ducă gunoiul sau să spele vasele).

…

A doua idee esențială se referă la măsura în care pui în practică ceea ce afli sau înveți.

În urmă cu vreo 7 ani, unul dintre participanții la cursurile mele s-a prezentat în fața colegilor ca “dependent de cursuri”…

Și eu și participanții am râs atunci la prezentarea lui ingenioasă, dar un gând insistent nu mi-a dat pace mulți ani după aceea…

Omul nu se prezentase cu numele său… ci cu titlul onorific: dependent de dezvoltare personală…

De atunci, am urmărit cu mare atenție ce tip de comportamente poate declanșa o astfel de percepție.

Nu cumva gluma cu dependența de cursuri se poate transforma în realitate?

Și ghici la ce concluzie am ajuns?

ASA ESTE!

Uneori s-ar putea să ne trezim în lumea imaginară a dezvoltării personale ca într-un refugiu călduț care ne ține în siguranță și la distanță de lumea rece și reală…

…aceeași lume în care unii mai înjură prin trafic iar alții mai dau câte o șpagă la polițist pentru că le trebuie permisul și în următoarele 3 luni.

Aceeași lume în care viața bate filmul….

În același fel, uneori se poate întâmpla să ne căutăm refugiul în următorul curs de dezvoltare personală ca să mai uităm de problemele de la job și să ne aburim creierii cu morfina cunoașterii de sine.

”Morfina…”? Cum vine asta…?

O doză de dezvoltare personală când vrei să ieși din stări negative poate fi perfect justificată.

Uneori, să cunoști oameni noi la un curs sau să vezi un prezentator motivațional pe youtube sau să citești o carte bună poate fi calea prin care ”te încarci” cu o stare de bine.

Problema apare însă când începi să cauți aceste resurse doar pentru starea de bine, nu pentru scopul cu care au fost create…

ȘTIU!

Nu toată lumea care participă la cursuri are această problemă… de fapt, nici măcar nu cred că majoritatea o au…

Dar pentru cei care o au, o întrebare cheie se lasă fără răspuns de fiecare dată când un nou curs a trecut…

Și întrebarea este:

Cum mi-a schimbat practic viața, ceea ce am învățat la acest curs?

Din păcate, am văzut mult prea mulți oameni care pleacă de la curs cu o stare de bine pe care o confundă cu o schimbare în bine.

Pentru ei, participarea la curs fără asumarea punerii în practică e ca dependența de muncă.

Unii preferă să lucreze peste program pentru simplul motiv că asta îi face să se simtă mai bine decât oriunde în altă parte.

Asta nu îi face însă mai productivi, ci doar mai ocupați.

Se duc la cursuri de weekend în loc să stea cu familia la fel cum alții se duc sâmbăta la birou sub pretextul că aduc bani acasă … când de fapt… preferă să muncească decât să suporte durerea unei relații conjugale nereușite.

Părerea mea este că nici un curs de dezvoltare personală nu îți garantează sub nici o formă fericirea în familie sau rezultate ulterioare fără ca tu să aplici ce ai învățat…

Din fericire însă… îți poate arăta drumul către ele…

Unul dintre participanții la cursurile mele a subliniat recent foarte bine acest fenomen:

”Prima dată am venit pentru a-mi satisface o curiozitate și am plecat cu o stare foarte bună.
A doua oară am venit pentru a regăsi acea stare și am plecat cu o direcție…”

”Excelent!” … mi-am zis.

Acest om a găsit și altceva de valoare în cursurile mele pe lângă stare…

Înseamnă că suntem pe drumul cel bun!

Aceasta este de fapt și esența celui de-al doilea mesaj cu care mi-aș dori să rămâi în minte:

Dacă revii la cursuri sau citești cărți de “self help” numai pentru starea care ți-o dau, nu și pentru aplicația practică a acelor învățături, atunci mai bine du-te la film sau la teatru.

Dacă vrei să aplici practic ceea ce înveți ca să îți îmbunătățești viața, atunci … aplică ceea ce înveți!

Mai concret:

Participă la programe educaționale pentru scopuri de dezvoltare concrete, nu generale

Cum vei ști că ai obținut beneficiile învățării?

Care este testul minimal?

Simplu!

După ce participi la un curs sau citești o carte, iei o idee de acolo și o aplici imediat în cel puțin 3 situații diferite.

În felul ăsta te asiguri că măcar ai testat o idee și că ai suficientă comparabilitate între contexte ca să poți spune după aceea că alegi să păstrezi schimbarea provocată sau să renunți la ea.

Sper că înțelegi bine esența a ceea ce vreau să îți transmit…

Intenția mea este să prezint fără patimă felul în care o preocupare exagerată pentru cărți și cursuri de self-help, neînsoțită de aplicație practică, poate duce la dependența de euforie… euforia că învăț mereu lucruri noi…

Dar dacă doar învățăm fără să aplicăm practic… la ce ne ajută noutatea din cursuri sau cărți?

Aceleași cărți sau cursuri de dezvoltare personală pe care le-ai parcurs au omis să îți prezinte acest … revers al medaliei dintr-un motiv foarte simplu.

Rațiunea de a exista a unui autor sau a unui furnizor de cursuri este ca tu să revii ca un client fidel… Și atunci, e de preferat să constați că … mai ai atît de multe de învățat…

Cum ar fi însă dacă aceiași furnizori te-ar sfătui să nu mai cumperi nimic de la ei până când nu termini de pus în practică măcar o idee din cele învățate?

Interesant, nu?

Dar asta e o utopie…

E ca și cînd i-ai cere unui producător de cosmetice să admită că o parte din ingredientele folosite la cremele de față sunt toxice…

Din fericire însă, dezvoltarea personală nu e nici bună nici rea în sine.

Ea este o metodă pentru atingerea scopurilor în mod armonios, care folosită însă în exces, poate produce efectul contrar.

Și atunci, întrebarea legitimă care se naște aici este:

Cum mă pot folosi de “dezvoltarea personală” ca instrument al creșterii mele reale?

Când ajungi să răspunzi în mod autentic la această întrebare, dependența de dezvoltare personală devine practic imposibilă.

Shopping educațional

Modalitatea cea mai simplă prin care poți să realizezi acest lucru este abstinența de la shopping-ul educațional.

La fel ca în cazul dependenței de shopping, unii entuziaști ai dezvoltării personale au tendința să descopere, unul după altul, tot mai multe sisteme, instrumente sau concepte pe care le “cumpără” pentru ca mai apoi să le folosească la fel cum fac domnișoarele frivole cu hăinuțele noi care ies prea repede din modă.

Nici nu se usucă bine cerneala de pe carnetul de notițe de la curs, că apare un curs nou, mai interesant, la care ar trebui neapărat să participe, ca să fie la curent cu ce a mai apărut …

Din păcate, această atitudine nu prea servește la nimic, pentru simplul motiv că nu este timp ca informația din cursul precedent să fie asimilată și transformată în utilitate practică.

E ca și când ai vrea să fierbi legumele pentru supă fără să aștepți ca apa să dea în clocot, după care te-ai răzgândi și ai adăuga niște fructe ca să faci compot.

O astfel de abordare experimentală poate fi potrivită pentru începători, dar nu aduce beneficii pe termen lung.

Ceea ce aduce beneficii pe termen lung în dezvoltarea personală este consecvența, disciplina, răbdarea și pragmatismul.

În mod concret, o astfel de abordare ar putea să arate cam așa

1. Fă o analiză cât mai clară a scopului tău în viață.

Dacă nu știi ce vrei este foarte greu să alegi resursele de dezvoltare personală potrivite scopului tău.

De exemplu, dacă ai stofă de antreprenor s-ar putea să nu fie o idee grozavă să faci facultatea de medicină, chiar dacă e o tradiție în familie sau dă bine la CV…

Un lucru bun în acest caz ar putea fi să lucrezi cu un coach profesionist care să te ajute să îți aliniezi țelurile cu idealurile.

2. Decide care sunt punctele tale tari și slabe.

Adică ce te-ar putea împiedica să îți atingi scopul și ce te-ar putea ajuta să o faci.

Dacă punctele tale slabe nu te împiedică decisiv să înaintezi, alege să dezvolți mai întâi punctele tari care te-ar putea propulsa către performanță.

3. Studiază cu ochii unui cercetător cele mai bune resurse necesare atingerii scopului tău.

Nu te grăbi să tragi concluzii – mai întâi alocă o perioadă de minim șase luni înainte să te apuci de cursuri sau să investești în programe de formare.

Mai întâi clarifică-ți foarte bine drumul de urmat, apoi apucă-te de treabă.

Compară oferte și întâlnește-te cu furnizori.

Cere părerea cât mai multor oameni pe care îi admiri pentru reușitele lor în domeniul în care vrei să te dezvolți.

Nu investi timp și efort într-un sistem de dezvoltare personală numai ca să constați că nu e pentru tine și că vrei altul… Nu te păcăli cu povești de genul… ”aveam nevoie să studiez asta în profunzime ca să îmi dau seama că nu mi se potrivește”.

Timpul e viață și viața nu e doar experiment de la un capăt la altul.

4. După ce te apuci de studiu, aplică practic, pe rând, porțiuni din informațiile pe care le afli.

Altfel spus, testează-le la cald în viața reală – vezi ce funcționează pentru tine, cere lămuriri formatorilor și testează din nou.

Numai după ce rezultatele concrete îți demonstrează că obiectivele tale și sistemul de învățare ales sunt potrivite, merită să aprofundezi un domeniu.

5. Sărbătorește rezultatele și dacă ești cu adevărat mulțumit de ele explică și altor oameni ce ai obținut.

Când rezultatele sunt vizibile și palpabile, e un moment bun să le împărtășești cu ceilalți.

Dacă o faci însă prea devreme, când sunt încă la stadiul de zvon neverificat, atunci îți faci un deserviciu și ție și celor care te ascultă.

Esența pașilor descriși mai sus este următoarea:

În loc să participi la cursuri pentru că ele “există” și “sunt interesante”, investește în acele cursuri care au cea mai mare șansă să te apropie de scopurile și idealurile tale.

Alege-ți un sistem educațional și folosește-l până obții rezultatul dorit cu ajutorul lui.

Nu sări de la un sistem la altul pentru că vei trata superficial cel mai important aspect al vieții tale: dezvoltarea ta ca om.

Concentrează-te pe rezultatele pe care le poți obține pe termen lung, nu pe starea de bine pe care ți-o poate procura un “show educațional”.

Acestea fiind zise, a venit momentul să concluzionez cele 3 idei cheie care te pot ajuta să te ții la adăpost de dependența de dezvoltare personală:

1. Oamenii se schimbă în ritmul lor, nu în ritmul tău!

2. Participă la programe educaționale pentru scopuri de dezvoltare concrete, nu generale.

3. Alege-ți un sistem educațional și folosește-l până obții rezultatul dorit cu ajutorul lui, nu sări de la un sistem la altul pentru că vei trata superficial cel mai important aspect al vieții tale: dezvoltarea ta ca om.

Dincolo de toate aceste gânduri și sfaturi, va rămîne întotdeauna un factor decizional de care merită să ții cont atunci când te apuci serios de treabă la capitolul dezvoltare personală.

Englezii îl numesc ”gut feeling”. Eu mă refer la el sub numele de…

Tehnica “Stomacul zice…”

Mi-aduc aminte de un moment amuzant de la un curs în California, unde unul dintre colegii mei îmi propusese un schimb de camere pentru că el fusese cazat la prea mare distanță de sala de curs și avea o deficiență locomotorie.

Când a venit să vadă camera, și-a dat seama că eu fusesem cazat într-o încăpere mult mai mică, așa că mi-a spus: “Stomacul meu zice că NU!”

M-a lăsat fără replică.

Eu nu puteam să argumentez cu stomacul omului, ci doar cu capul lui, așa că el a rămas cu camera lui, iar eu cu a mea, dar mie mi-a rămas și lecția despre această minunată tehnică.

Așa că vreau să ți-o ofer și ție:

Să presupunem că prietenul tău cel mai bun îți propune să faci un curs sau să citești o anumită carte pentru că este convins că ai nevoie de asta…? (sîc)

Ce îți zice stomacul?

Dacă zice DA, atunci primește oferta.

Dacă zice nu, spune-i pur și simplu omului că stomacul tău zice că nu! Adică spune-i ce simți fără să te justifici…

Asta simți și gata!

Orice cursuri ai alege și oricâte cărți ai citi, dezvoltarea ta ca om e mai mult decât o etichetă sau o activitate.

Este calea prin care te poți transforma într-un exemplu viu pentru copiii tăi, pentru familia ta și pentru prietenii tăi.

Aplicînd tehnica “ce zice stomacul” faci apel la bun simț în loc să faci apel la politețe prost înțeleasă.

Nimeni nu poate să știe mai bine ce ai tu nevoie, pentru că tu te poți dezvolta doar în ritmul tău, nu al celorlalți.

În plus, tu ai scopurile tale de dezvoltare concrete care nu se potrivesc neapărat cu momentul în care are loc un curs sau altul, așa că dacă nu are sens pentru tine să participi la un anumit moment, probabil vor veni altele, mult mai propice.

În ultimă instanță, dacă ți-ai ales un sistem educațional clar pentru dezvoltarea ta personală, el nu are cum să dispară peste noapte sau să îți fie disponibil doar pe termen scurt, că de aia e sistem și nu întâmplare…

Părerea mea este că dacă aplici sugestiile din acest articol în mod conștient și consecvent, vei obține în doi ani la fel de multă dezvoltare personală cât obțin cei care fac shopping educațional în 5-10 ani…

dar…

Numai tu poți să decizi în ce măsură acest lucru e adevărat pentru tine… pentru că TU … te dezvolți în ritmul tău!

:)