Eșecuri de succes spre antreprenoriat

Am fost atras de antreprenoriat datorită nemulţumirii dezvoltate în perioada studiilor, la Iaşi.

Am terminat facultatea de Ştiinţe Economice (ISE) şi învăţând mult despre cifre, gestiune şi contabilitate mi-am dat seama că nu aveam nicio înclinaţie în direcţia aceasta… iar aici a intervenit frustrarea.

Pe măsură ce treceau anii facultăţii, din această frustarea am început să caut materiale despre subiectul care mă pasiona: Psihologia practică.

Mai exact, aplicațiile acesteia: ce anume produce rezultate!

Singura problemă era că la momentul respectiv, în anul ’94-’95, psihologia nu era la îndemâna oricui, acest domeniu fiind interzis în perioada comunistă şi reluat ca obiect de studiu universitar la începutul anilor 90…

La un moment dat, la un curs de Marketing din cadrul ISE Iaşi, un profesor a vorbit despre aplicaţiile psihologiei în business, iar eu am rămas pur şi simplu fascinat.

Pot spune că acesta a fost printre puţinele momente în care chiar mi-a plăcut să fiu prezent în facultate.

Imediat după eveniment, l-am rugat să-mi spună mai multe detalii despre acest subiect.

Cursul acela  m-a făcut să îmi doresc să aprofundez şi mai mult acest domeniu şi am început să studiez pe cont propriu, pe o tehnologie nou apărută în acel moment în ţară:  internetul.   :)

Stăteam nopţile prin laboratorul de informatică, studiind acest domeniu drag mie – principalele informaţii ducându-mă spre analiză tranzacţională, o ramură a psihologiei practice cu rădăcini în psihanaliză.

Astfel, am început să trimit zeci de mail-uri către institute de analiză tranzacţională din toată lumea, în speranţa organizării unui astfel de eveniment în România.

Spre bucuria mea, am primit un răspuns pozitiv de la un trainer din Slovenia şi aşa am pus bazele primului curs de analiză tranzacţională certificat internaţional în România.

Fără să ştiu la acea vreme, acesta a fost şi primul meu proiect antreprenorial… ulterior,  am mai adus în ţara aproximativ 50 de traineri şi specialişti străini, de la care am învăţat  enorm de multe…

Cel mai important este că am căpătat curajul de a-mi deschide propria mea firmă, prin care să creez evenimente şi totodată, să ţin cursuri de dezvoltare personală.

Acela a devenit laboratorul meu de test, sau start-up-ul meu, dacă ar fi să îl definim antreprenorial.

Următoarea etapă era clară: susţinerea şi organizarea de cursuri împreună cu 2-3 oameni cheie, cooptaţi în echipa de traineri. 

Aproximativ 5 ani de zile, am încercat asta în Iaşi, însă la acea vreme, piaţă nu era tocmai potrivită pentru ceea ce făceam eu, iar acesta a fost motivul pentru care am decis să mă mut la Bucureşti, unde am continuat 4-5 ani de zile pe acelaşi sistem: cursuri mai mari la Bucureşti şi cursuri mai mici în Iaşi.

În perioada 2006-2007, am trecut la nivelul următor al antreprenoriatului şi am început să angajez oameni, fapt ce a schimbat semnificativ situaţia, fiind nevoit să învăţ şi să dezvolt abilităţi conexe, deoarece am trecut de la freelancer (individual), la antreprenor propriu-zis (cu 1-2 angajaţi).

Eşecurile prin care am trecut ca antreprenor, sunt legate profund de ce am trăit până atunci.

Felul în care îţi dezvolţi mindset-ul determină modul prin care treci în viaţa de zi cu zi.

Ceea ce e o problemă pentru cineva, nu reprezintă o problemă pentru o altă persoană din pricina experienţelor, cunoştinţelor şi învăţăturile dobândite de fiecare în parte.

Din punctul meu de vedere, pentru majoritatea antreprenorilor, eşecurile sunt cauzate de modul în care şi-au gestionat emoţiile interioare în trecut şi ce au învăţat din asta.

Personal am avut 2 tipuri de eşecuri: primul fiind eşecul prin omisiune.

Atunci când aş fi putut să plusez, să mă duc într-o zonă mult mai mare, la nivel internaţional, însă am preferat să rămân într-o zonă de creştere organică.

Îmi pun mereu întrebarea” Dacă aş fi plusat mai mult şi din timp, n-aş fi fost oare mult mai sus?”

Mai în glumă, mai în serios, aş fi putut să mă ”bat cu pumnul în piept” şi să construiesc pe ideea că eram primul într-o piaţă nouă în România… dar pentru mine evoluţia organică a fost mai importantă.

Al doilea tip de eşec pe care l-am avut a fost legat de oameni.

Fiind singur la părinţi şi crescând într-un oraş mic şi izolat, nu am avut o educaţie orientată spre ceea ce înseamnă psihologia relaţională şi atunci am fost „dus de nas” de nenumărate ori.

Am intrat în mai multe parteneriate din care am pierdut mult. Consider însă, că am învăţat  lecţiile de care am avut nevoie.

Azi nu regret nimic şi consider toate acestea etape ale creşterii mele.

Cel mai greu moment prin care am trecut, a fost la începutul carierei de antreprenor, când am adus în România o serie de licenţe de training, care urmau să fie fructificate ulterior prin oferte către companiile mari.

Deoarece sunt o persoană creativă, fiind focusat pe idei şi mai puţin pe partea de organizare, am adus în firmă un partener care să gestioneze toate detaliile organizatorice şi manageriale, adică să se ocupe de contracte, parteneri şi colaborări.

Pe parcursul colaborării, au fost multe momente în care am avut viziuni diferite asupra modului în care trebuie să facem lucrurile, aşa că acesta a decis să plece şi să-şi facă propria companie.

Pentru el a fost simplu mai departe, deoarece având toate licenţele pe numele lui, a plecat cu acele contracte cu tot…

Ce am învăţat din această experienţă?

Am învăţat că în business nu poţi să faci doar ceea ce îţi place, e important să faci şi ceea ce trebuie. Sfatul omniprezent “Urmează-ţi Pasiunea” este parţial adevărat.

E important să-ţi urmezi pasiunea, dar în antreprenoriat la început e nevoie să le faci pe toate astfel încât să ai situaţia sub control…

E important să te pricepi la tot ce trebuie făcut în companie, ca ulterior să poţi delega asta celorlalţi.

Ca şi exemplu extras din experienţa menţionată, neavând niciun control sau cunoştinţă în zona de licenţe, nici măcar n-am avut habar de ce s-ar putea întâmpla.

Această este strict o greşeală antreprenorială care se numeşte delegare prin abandon, nu este o vină a celui care a “profitat” de această situaţie.

Un alt caz a fost cu un partener de business care a început să lucreze ca şi consultant pentru un client, iar după 3 luni de încasări pentru munca de consultant, am observat  că nu mai vin plăţi de la clientul respectiv.

Ulterior am aflat că timpul petrecut cu clientul, a fost de fapt perioada de probă pentru angajare, ca ulterior să se mute cu totul în firma acestuia…

Deoarece era un om cheie în afacere, plecarea sa ”pe neasteptate”, m-a afectat mult.

Ce am învăţat din această experienţă este că, e important să acorzi încredere oamenilor cu care lucrezi, dar e mai important să ştii cum şi cui să o oferi.

Pentru a acorda încredere e nevoie de două lucruri:

1. Să ştii cum să urmăreşti semne de competenţă, să îţi dai seama dacă omul respectiv e într-adevăr competent.
2. Să ştii să urmăreşti semnele de caracter, dacă persoana respectivă are etică şi integritate.

Punctele enumarate mai sus, sunt în responsabiltiatea antreprenorului şi vin din experienţă.

Pe mine m-au costat scump şi neavând experienţa necesară, acest lucru s-a simţit.

Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o, din aceste întâmplări e simplă:  este 100% responsabilitatea ta de a alege partenerii cu care lucrezi.

Nu e de datoria nimănui să rămână lângă tine şi nu e niciodată suficient ca tu ai o viziune pentru a motiva oamenii.

În concluzie, consider că poţi să treci prin eşecuri ca antreprenor și să şi înveţi din ele, dacă vrei. Singurul mod prin care poţi să nu treci prin ele este să nu fi ambiţios.

Vrei să nu treci prin eşecuri?

Mulţumeşte-te cu ce ai făcut până acum şi rămâi la stadiul la care eşti.

Dacă ai un restaurant cu 6 mese şi merge bine, mulţumeşte-te cu 6 mese şi probabil n-o să mai treci prin  mari eşecuri, însă dacă-ţi doreşti să îl măreşti la 8 mese, s-ar putea să te loveşti de el.

La 100 de mese, vei primi în mod garantat noi lecţii antreprenoriale, usturătoare, dar necesare.

Pe de altă parte, dacă alegi varianta minimei rezistenţe, o să trăieşti în iluzia deţinerii controlului, dar iluzia se va risipi  rapid, deoarece trăim într-o schimbare continuă şi nici această strategie nu mai funcţionează pe termen lung.

Părerea mea e că trebuie să ne dorim probleme, probleme din care să învăţăm lecţii importante care ne vor ajuta în drumul antreprenorial.

Aş spune că se învaţă de vreo 3 ori mai bine şi mai profund din probleme sau eşecuri decât din succese, deoarece în momentul în care ne lovim de o problemă, se activează motivaţia psihologică internă a supravieţuirii.

E un mecanism care ne face să conştientizăm că lucrurile s-ar putea să devină tot mai grave şi atunci începem să acţionăm în consecinţă.

Specialiştii spun că oamenii sunt de 2-3 mai motivaţi să rezolve o problemă, decât să obţină succesul.

Am învăţat mult din probleme, însă cea mai importantă învăţătură este că acestea sunt bune.

Una dintre sarcinile principale ale antreprenorului este aceea de le a rezolva cât mai rapid şi eficient, împreună cu echipa ta.

Nu poţi să creşti de unul singur. Business-ul este un sport de echipă, nu cred că poţi cu toate tehnologiile din lume să faci lucrurile doar de unul singur.

De aceea, pentru orice antreprenor aflat la început, recomand să îşi pună în minte ideea formării unei echipe.

Mirajul tehnologiei care automatizează tot este doar atât… un miraj.

De ce?

Pentru că omenirea mai are multe de descoperit, iar ingenuitatea şi creativitatea umană sunt competenţe care nu vor putea fi robotizate multă vreme de acum încolo…

În plus, lucrul cu oamenii este aducător de satisfacţii, de bucurie, de viață!

Noi organizăm evenimente live tocmai din acest motiv… E foarte tentant să te ”duci pe internet” şi să creezi ”inca un curs on-line”.

Experienţa şi emoţia trăită în comun însă, nu se compară cu nici o realitate virtuală.

Oamenii au nevoie să se simtă şi să se privească în ochi, pentru că acest sentiment profund uman este o nevoie psihologică fundamentală pe care nu o va schimba tehnologia viitorului.

Închei cu observaţia lui Jeff Bezos, fondatorul Amazon: 

“I very frequently get the question: „What’s going to change in the next 10 years? And that is a very interesting question; it’s a very common one. I almost never get the question: ‘What’s not going to change in the next 10 years? And I submit to you that that second question is actually the more important of the two – because you can build a business strategy around the things that are stable in time. 

Vrei să construieşti ceva durabil şi pe termen lung?

Înconjoară-te de oameni frumoşi şi clădeşte o echipă eficientă.

Nevoia profund umnana de a lucra împreună va rămâne la fel şi poate chiar se va aprofunda în viitor!