În căutarea măiestriei
(călatoria din China)
Salut, îți scriu din aeroportul din Hong Kong, între avioane, rupt de oboseală după două săptămâni de aventuri prin China, în căutarea măiestriei.
Îmi place să vizitez aceste ținuturi la fiecare 4-5 ani, pentru că înțelepciunea asiatică poate completa excepțional de bine felul în care înțelegem lumea.
În acest articol… primele impresii din această a doua călătorie a mea în Asia… în China și Hong Kong.
Vreau să îți ofer câteva „aha-uri” ce ar putea să îți aducă multă claritate și echilibru în felul în care îți conduci viața.
Mai exact, vei afla două lucruri:
1. Cum diferă fundamental asiaticii de europeni
2. Ce ne poate învăța medicina tradițională chineză despre dezvoltarea personală
Relatările mele se bazează pe OBSERVAȚIE directă, nu pe teorii, așa că sunt prin natura lor subiective.
Totuși întâlnirea cu o serie de maeștri în această călătorie mă face să cred că astfel de observații sunt mai pline de sevă și mai concrete decât dacă ar veni din condeiul unui doctor în istoria Chinei…
Te invit să primești ce vei citi prin ochelarii unui om interesat de măiestrie, excelență și performanță… pentru că eu așa am privit lucrurile în această călătorie, pe lângă partea de distracție, amuzament, relaxare și delicii culinare (delicii despre care ofer o mică poveste în finalul articolului).
Scurt și la obiect, China este un tărâm fascinant și plin de contraste.
De la biciclete și motorete, până la mașini de lux…
De la cocioabe cu acoperiș de bambus până la zgârie-nori și Mall-uri uriașe.
De la străzi înguste și neasfaltate până la autostrăzi suspendate…
Într-un fel, îți amintește de România… în multe alte feluri, nu are nicio legătura cu ea.
Un amestec de gusturi, culturi, obiceiuri, zgomote și peisaje care îți solicită toată flexibilitatea în primele zile de acomodare…
Apoi… începi să te lămurești…
Iată câteva învățături care au rezultat din…zilele mele de ”lămurire” în prezența chinezilor:
Chinezii spun DA la aproape orice
Indiferent că ceri o informație sau un fel de mâncare, ți se răspunde amabil și pozitiv.
Nu neapărat primești ce ai cerut… dar primești ceva… Și dacă insiști, până la urmă obții ce vrei (bariera de limba e copleșitoare – foarte puțini chinezi vorbesc engleza, cu excepția orașelor mari).
Dacă ești prieten cu un chinez, ești prieten cu prietenii lui
Asta ține de cultura colectivistă care e tipic asiatica.
Practic, e dificil să intri într-un grup și să te faci cunoscut dacă nu cunoști pe nimeni din acel grup.
Dacă însă cunoști cel puțin o persoană care îți face introducerea, totul devine brusc foarte ușor (din ce am observat, în SUA lucrurile stau altfel….
Acolo lumea aproape că se așteaptă să îți faci loc de unul singur la întâlnirile de afaceri sau la petreceri…).
Cultura chineză e una de tip „cum să fac?” nu de tip „de ce să fac?”
Asta este poate diferența majoră față de culturile occidentale.
Noi învățăm să punem mare preț pe gândit încă din școală, dar gânditul… cu creierul… nu este singurul mod de a gândi…
Pe lângă inteligența mentala, mai există și alte forme de inteligență, cum ar fi cea emoțională, cea fizică sau cea spirituală, pe care lumea occidentală a început recent să pună mare preț.
Aceste forme de inteligență au fost însă explorate și dezvoltate de mii de ani în lumea asiatică…
Poate că cea mai buna exemplificare a acestui adevăr este medicina tradițională chineză, care pune accentul pe armonizarea energiilor care circulă prin corpul uman… nu pe izolarea simptomelor de boala în organul x sau y.
Pentru maeștrii chinezi practicanți ai acestei arte, pe care am avut ocazia să îi cunosc și să îi văd la lucru, „a înțelege” este o consecință a multor ani de practică…
Pentru maeștrii occidentali pe care i-am văzut la lucru și i-am admirat deopotrivă, a explica și a înțelege este o condiție a excelenței…
Știu că ceea ce spun acum este o exagerare… dar contrastul dintre cele două lumi invită la o astfel de exagerare…
Ce m-a invatat în mod palpabil Asia, este să simt visceral ceea ce știam conceptual:
Ca să poți performa la nivel de maestru, îți trebuie și un „De ce?” și un „Cum?”
Nu întotdeauna însă ”de ce-ul” e mai important decât ”cum-ul”!!!
Depinde!! Depinde de stadiul în care te găsești!
Dacă ești la început și îți pui prea multe întrebări „de ce?” s-ar putea sa îți pui singur bețe în roate, căutând explicații când singurul lucru important este exersarea…
Dacă însă ai avansat cu practica ( cum) și nu îți pui deloc întrebarea de ce? s-ar putea să avansezi cumplit de greu, împotmolindu-te mereu în același loc, uneori pentru ani de zile …
În concluzie, cea mai bună abordare pentru atingerea mai rapidă a măiestriei este găsirea unui echilibru între ”de ce” și ”cum”…. De fapt, găsirea unui echilibru între orice extreme cu care încerci să experimentezi realitatea…
Clarificarea contrastului
Eu numesc această abordare ”metoda spectrului” sau ”clarificarea contrastului”.
Practic, ori de câte ori nu pricepem ceva, merită să ne punem întrebarea dacă nu cumva gândim lucrurile dintr-o perspectivă prea extremistă… situându-ne doar la un capăt al unui spectru mai larg de înţelegere.
De exemplu, dacă pierzi o afacere bună te-ai putea gândi că ai ratat…
La fel de bine însă, prin contrast, te-ai putea gândi că tocmai ai creat premisele unor oportunităţi de afaceri mult mai bune…
Dacă te îmbolnăveşti, te-ai putea gândi că a dat ghinionul peste tine…
La fel de bine, prin contrast, te-ai putea gândi că boala îţi poate fi un bun profesor care te ajută să îţi exprimi mai bine inteligența spirituală sau să înveţi o lecţie de viaţă pe care starea de sănătate nu ţi-a putut-o oferi…
Nu ştiu dacă cele două exemple de mai sus sunt cele mai nimerite pentru tine, dar sper că înţelegi principiul contrastului ca metodă de a relativiza lucrurile ca să le înţelegem mai bine dintr-o perspectivă nouă…
Contrastul dintre China şi Hong Kong
Daca în China vezi pagode vechi și târguri cu mii de obiecte artizanale (mai ales în orașele mai mici), în Hong Kong te izbește atmosfera cosmopolită și zgârie-norii… (Și în Shanghai se întâmplă același lucru, dar nu l-am vizitat în această călătorie).
 Hong Kong … peisaj banal din centru… |
 Bazar în inima Chinei |
În China, contrastele nu încetează să te uimească, mai ales dacă le cauţi… aşa că, în căutarea măiestriei înţeleasă prin metoda spectrului, m-am regăsit pentru câteva zile într-o clinică de medicină tradiţională chineză, în care pot spune că am învăţat foarte multe, de la maeştri adevăraţi… ce-i drept, nişte maeştri care nu arată că cei pe care îi vedem prin filme, dar care pot face lucruri similare cu cele pe care le vedem în filme, iar asta contează cel mai mult…
Medicina tradiţională chineză
Surprinzător sau nu, metoda spectrului (contrastul) este şi modul prin care medicină chineză pune diagnosticul… pornind de la contrastele pe care diverse forme de energie le manifestă în corpul uman.
În medicina tradiţională chineză există o serie de contraste pe care maeştrii medici le iau în calcul atunci când stabilesc diagnosticul unei Boli.
Interior – Exterior
Deficiență – Exces
Rece – Cald
Combinaţiile acestor extreme ale spectrelor descrise mai sus îi permit unui maestru să explice simptomatologia pentru orice boală… cu precizarea că ei nu le consideră boli, ci dezechilibre…
Desigur…ce am expus eu aici cu titlu de exemplu este echivalentul unui fir de păr dintr-o barbă foarte deasă, însă cred că e suficient pentru a surprinde esenţa metodei spectrului…
Mă simt extraordinar de recunoscător pentru că am avut ocazia să aflu de la sursă, de la maeştri adevăraţi, ce înseamnă de fapt vindecarea din perspectiva unei tradiţii de 5000 de ani.
La clinica de medicină tradiţională chineză, împreună cu maestrul (centru), soţia mea, Roxana şi discipolul maestrului
Lecţia principală pe care am luat-o de la ei sună aşa: când ai o problemă, o neclaritate sau o neplăcere, poţi fi sigur că ea e cauzată de un dezechilibru între două extreme ale unui spectru…
Indiferent că eşti bolnav sau vrei să rezolvi o problemă de zi cu zi, devino conştient de extremă care a cauzat dezechilibru şi mută-te uşor către centrul acelui spectru ca să echilibrezi balanţa.
De cele mai multe ori e necesară o schimbare foarte mică –o ajustare uşoară, nu o modificare la celălalt capăt al spectrului…
Întreabă-te deci care e acel spectru şi reechilibrează balanţa! Secretul este să nu rămâi cantonat într-o extremă, pentru că acea extremă va genera mai devreme sau mai târziu un dezechilibru.
Povestea aeroportului Changi
Conducerea unuia dintre cele mai mari aeroporturi din lume (Changi) oferă un alt exemplu frumos pentru această abordare.
Managerii şi-au propus să creeze o experienţă foarte agreabilă pentru călători, aşa că i-au întrebat care sunt momentele în care aceştia se simţeau inconfortabil…
Nu e greu de ghicit… momentele cele mai inconfortabile sunt controalele de securitate!
Ca să „echilibreze balanţa” satisfacţiei pasagerilor (confort-disconfort), managerii aeroportului au venit cu o soluţie ingenioasă, care costă… cât o bomboană de mentă…
Literalmente, personalul de la ghişeul de control paşapoarte este instruit să facă un singur gest şi să scoată un singur cuvânt!
Gestul este întinderea mâinii cu palma în sus către un bol cu bomboane aflat pe tejgheaua ghişeului…. cuvântul este: „bomboană?”
Atât!!
Simplu, scurt şi la obiect… şi eficient!
Scorurile la satisfacţia clienţilor au crescut simţitor…
Spectrul confort-disconfort s-a reechilibrat…
Cauza acestei îmbunătăţiri, după cum vezi, nu a fost o investiţie costisitoare într-un sistem informatic sau în programe de instruire cu mii de angajaţi ai aeroportului, ci o observare atentă urmată de o acţiune simplă aplicată exact unde trebuie.
Chiar dacă povestea asta adevărată nu e din China, ci din Singapore, concluzia pe care ţi-o propun este aceea că putem învăţa lucruri simple şi subtile de la asiatici şi că merită să facem acest lucru dacă ne dorim o dezvoltare personală armonioasă, până la nivel de măiestrie.
Eu unul, aleg să învăţ şi de la ei, şi de la occidentali în egală măsură, pentru că sunt convins că de fapt să te dezvolţi la nivel de măiestrie înseamnă să te dezvolţi echilibrat.
Şi dacă tot vorbim de echilibru… să mai adăugăm o dimensiune la spectrul dezvoltării personale, aşa cum poate fi el înţeles din călătoria prin China –mâncarea…
Mai în glumă, mai în serios, concluzia despre mâncarea chinezească la care am ajuns este următoarea:
Chinezii condimentează legumele… cu carne :)
În 3 cazuri din 5, când am cerut mâncare ce părea în meniu că e făcută doar cu legume, am găsit şi bucăţele de carne prin ea… uneori, chiar dacă ceream fără carne, mi se aducea „cu”… :)
În orice caz, bucătăria chineză e şi foarte uleioasă, dar asta nu e neapărat rău, pentru ca uleiul de alune pe care îl folosesc ei este, din ce am înţeles, mult mai sănătos decât cel folosit de europeni…
Pentru că tot mă aflam în Asia, am încercat mâncare tradiţională thailandeză, japoneză, taiwaneză şi coreeana şi pot spune că diversitatea e uriaşă…
Dificil să te plictiseşti…
Toate aceste bucătarii mi-au părut extrem de gustoase, cu o notă în plus pentru cea thailandeză pentru savoare… Cel puţin salată de creveţi cu grapefruit e de natură să te transforme în turist în această ţară cât mai curând…
 Salată de creveţi cu grapefruit |
 Orez cu fructe de mare în coajă de ananas |
În concluzie, o experienţă potenţial copleşitoare, pe care ţi-o recomand cu căldură…. (sau cu răcoare… ca de căldură nu duce nimeni lipsa pe-aici…).
Dacă te interesează şi să te dezvolţi în plan personal, China (Asia) îţi oferă o schimbare de paradigmă spectaculoasă…
Te schimbă, te transformă şi îţi ridică standardele tocmai pentru că înţelegi că viaţa este despre mult mai mult decât ai învăţat la şcoală…
… Şi te ajută să evoluezi cu mai multă încredere pe drumul către măiestrie!
Inspirație!
P.S: Dacă n-ai ”drum” curând în Asia, îți propun o variantă care are un efect mult mai puternic și mai concret, la un cost incomparabil mai mic:
Imaginează-ți ce ar însemna pentru tine un proces aprofundat de dezvoltare personală în care te transformi, integral, în 150 de ore de training și practică, pe parcursul unui an întreg (100 de ore condensat în 7 zile și încă 50 în 6 traininguri distincte pe parcursul unui an întreg).
Aceasta este o metodă aprofundată prin care să îți clarifici drumul în viață pentru următorii 20 de ani!
Atenție:
Este un program care chiar nu este pentru oricine, pe care îl fac de mai bine de 12 ani cu un grup foarte select de curajoși.
Detalii aici: Bootcamp University
