Metalimbajul (II)
(Citește prima parte a acestui articol aici)
„Eşti dinamic şi entuziast?” – Aşa începe unul dintre numeroasele anunţuri pentru angajare dintr-un ziar românesc.
Ce se ascunde în spatele acestor cuvinte?
Ce tip de oameni vor fi atraşi de anunţ?
Ce tip de oameni nu vor citi mai departe de titlu şi care sunt cei care nici măcar nu îl vor vedea?
Acestea sunt doar trei dintre întrebările la care răspunde articolul de faţă.
Studii făcute în anii ‘70 de către cercetătorul american Rodger Bailey arată cum putem detecta ce îi motivează pe oameni, analizându-le limbajul.
De exemplu, unii oameni au un nivel de energie foarte ridicat şi sunt rapizi atunci când iau decizii.
Aceştia mai sunt numiţi şi proactivi.
La polul opus se situează persoanele care au nevoie de timp îndelungat pentru reflecţie şi analiză înainte să treacă la acţiune.
Aceştia sunt reactivii. Shelle Rose Charvet, autoarea cărţii „Cuvinte care schimbă minţi” (ed. Amaltea, 2006) descrie proactivii şi reactivii astfel:
Proactiv – foloseşte propoziţii scurte, structură a frazei clară şi curată şi are un stil direct. Vorbeşte repede şi îi este dificil să stea pe scaun pentru perioade lungi de timp.
Reactiv – foloseşte fraze lungi, cu propoziţii incomplete, verbe la diateza pasivă şi are dorinţă de a sta pe scaun pentru perioade lungi de timp.
Să luăm un caz concret: Un lider de echipă care vorbeşte despre modul în care face şedinţe cu echipa sa. În funcţie de preferinţa lui motivaţională, el ar putea vorbi astfel:
Proactiv: „Am o şedinţă cu echipa mea în fiecare luni„.
Reactiv: „Deşi toată lumea s-ar putea întreba dacă este cu adevărat necesar să avem o şedinţă în fiecare luni, este important să ţii cont de faptul că oamenii au nevoie să ştie că sunt ascultaţi„.
Exemplul de mai sus este unul… „extrem”.
Majoritatea oamenilor nu sunt exclusiv proactivi sau reactivi, ci au o înclinaţie motivaţională preponderent proactivă sau reactivă.
Astfel, limbajul lor va fi unul mai scurt şi la obiect sau mai analitic şi laborios în funcţie de apropierea de o tipologie sau cealaltă.
Din perspectiva metalimbajului, persoanele proactive sunt atrase ca un magnet atunci când aud sau citesc cuvinte „de acţiune” şi propoziţii scurte, iar atenţia reactivilor este atrasă de formulări labo-rioase şi cuvinte ce denotă reflecţie şi analiză.
Iată câteva exemple:
Proactiv – apucă-te de treabă; fă-o; sari; de ce să aştepţi; acum; imediat; dinamic, rezolv-o; preia iniţiativa; să ne grăbim.
Reactiv – să ne gândim; o să înţelegi în întregime; asta o să îţi arate de ce; gândeşte-te la asta; asta o să îţi clarifice problema; gândeşte-te la răspunsul tău; ai putea lua în consideraţie
Observaţie foarte importantă:
Dacă aparţii în mod pregnant uneia dintre cele două categorii, vei simţi probabil o reacţie de disconfort când citeşti cuvintele care îi motivează pe cei din categoria opusă!
Proactivii pur şi simplu elimină din spectrul atenţiei lor formulările laborioase ce conţin verbe la diateza pasivă. La rândul lor, reactivii simt un disconfort puternic la auzul mesajelor imperative.
O cale mai directă către „lista scurtă” în recrutări
O aplicaţie foarte practică a acestei analize este legată de scrierea anunţurilor de angajare.
Încă din titlu, anunțul ar trebui să atragă atenţia tipologiilor potrivite pentru locurile de muncă ofertate.
Îmi este greu să îmi imaginez un documentarist proactiv.
La fel de greu îmi imaginez o persoană reactivă, care stă pe un scaun şi analizează cum se încarcă şi descarcă marfa din depozit!
Există şi cazuri mai puţin fericite, în care cei ce scriu anunţurile atrag atenţia unor candidaţi nepotriviţi pentru postul ofertat.
Rezultatul?
O mulţime de oameni cu atitudine (motivaţie) nepotrivită aplică pentru post, iar recrutorii compun greu listele scurte pentru interviu.
Acest neajuns poate fi evitat dacă pe baza cerinţelor postului ştim ce tipologie motivaţională este de dorit şi, în consecinţă, formulăm anunţul ca să atragă oameni cu atitudinea potrivită. Este mai simplu şi mai eficient aşa.
P.S: Interesa(n)t? Continuă aici: L.A.B Profile
