Norvegia. Impresii.
Recent am făcut o călătorie de 4 zile în Norvegia.
Mi-a plăcut foarte mult și cred că merită să îți împărtășesc câteva dintre lucrurile care m-au surprins.
Am vizitat Oslo. În continuare vei găsi câteva impresii din acest oraș, plus câteva fotografii.
Aer și climă
Primul lucru care te surprinde în Oslo este aerul.
Nu cred să fi simțit în nări atâta prospețime în nicio țară în care am fost.
M-a izbit puternic contrastul cu aerul din Beijing, unde durează 3-4 zile numai ca să te auto-convingi că ceea ce respiri este aer…
La Oslo, tragi aer în piept cu sete, numai pentru că e delicios!
Al doilea lucru care mi-a plăcut este arhitectura.
O îmbinare interesantă de stoicism arhitectural viking și designul modern al formelor drepte și curbe de sticlă și beton.
Al treilea lucru este lumina.
Culorile pe cer și felul în care se reflectă lumina dintre nori mi se par fabuloase.
Nu am văzut aurora boreală, dar cerul m-a impresionat, oricum.
Artă și muzee
Muzeul de artă din Oslo – sală cu tablouri ale pictorilor din anii 1800 – 1900.
Pentru că tot eram acolo, am profitat de ocazie să ne ”scufundăm” și în arta modernă americană, în cadrul expoziției tematice care se ”întâmpla” în aceeași perioadă.
Muzeul era plin (la fel ca și celelalte muzee în care am intrat, lucru care m-a surprins foarte plăcut).
Trecerea de la Picasso și Van Gogh, la Jeff Koons, cu arta lui ciudată și Damien Hirst cu al său craniu cu diamante mi-a oferit o experiență de contrast revigorantă.
Artă modernă: un pătrat gen geam termopan care este pe jumătate plin cu tuș negru (no comment… :) )
Nu sunt un partizan al vreunei tabere, așa că m-am bucurat pur și simplu de contrastul surprinzător între arta veche și cea modernă.
Cred că, dacă vrei să înțelegi arta, e important să te detașezi emoțional și să o privești în context istoric.
La fel ca Picasso ori Gogh, Hirst sau Koons sunt, de fapt, niște distrugători de așteptări.
Fiecare a venit la momentul său cu o abordare atât de surprinzătoare și diferită încât a captat atenția publicului.
Panotaj stradal cu vedeta expoziției de artă modernă americană în Oslo: Craniul cu diamante al lui Damien Hirst.
Ce m-a ajutat să înțeleg mai bine abordarea lor artistică (care a stârnit polemici între prietenii mei de călătorie) este capitolul 3 din ultima carte a lui Malcolm Gladwell.
În ”David și Goliath”, Gladwell vorbește despre felul în care pictorii impresioniști au reușit să se facă cunoscuți spărgând tiparele de așteptări ale acelor vremuri.
Fascinantă lectură! Recomand cu căldură!
Societate și calitatea vieții
După cum probabil știi, Norvegia nu este în Uniunea Europeană.
De ce, e lesne de înțeles.
Oamenii au votat și au dorit să își păstreze nivelul de trai intact, pornind de la premisa că este unul dintre cele mai ridicate din lume.
De fapt, în majoritatea statisticilor este in top7, iar în unele chiar pe locul 1 în ce privește calitatea vieții.
(un exemplu aici)
Ce înseamnă, mai exact, calitatea vieții?
Înseamnă, pe scurt, salarii mari, prețuri foarte mari, taxe foarte ridicate și protecție socilă solidă. (cel puțin, asta înseamnă calitatea vieții în Norvegia, din ce am remarcat eu)
Ca exemplu inedit, mi-a atras atenția numărul uriaș de mașini Tesla în Oslo.
De fapt, e ceva normal în Oslo să vezi taxiuri Tesla.
În România, la ora actuală sunt probabil 3-4 proprietari de Tesla.
În Norvegia, statisticile cu un an în urmă (noiembrie 2014) arătau cam așa:
35% dintre mașinile electrice vândute în Europa în 2014 se află în Norvegia.
Dintre acestea, 20% sunt reprezentate de brandul Tesla.
Care e explicația?
În afară de faptul că norvegienii sunt atenți la poluarea mediului, avantajul eliminării TVA (25%) la achiziționarea unei mașini electrice își spune cuvântul…
Oameni și mentalitate
O glumă veche despre nordici spune cam așa:
- Cum îți dai seama că un nordic este extrovertit?
- Când vorbește cu tine se uită la pantofii tăi, nu la ai lui!
;)
Dincolo de glumă, oamenii mi s-au părut foarte civilizați…. și foarte blonzi….
La un moment dat ne-am rătăcit prin Oslo căutând un hotel la 11 noaptea și un cuplu la a doua tinerețe a venit către noi și ne-a direcționat fără să îi cerem asta.
Servirea în restaurante sau serviciile de taximetrie mi s-au părut, de asemenea, foarte bune.
Cât despre culoarea părului… nu cred că este extrem de importantă, însă probabil merită menționat faptul că Marilyn Monroe avea rădăcini Norvegiene (și Paris Hilton are).
Deși nu am avut timp să cunoaștem oamenii îndeaproape, într-o conferință la care am participat, un speaker a făcut portretul mentalității norvegiene și am văzut, din reacția publicului, că era o bună radiografie a culturii de acolo.
Ce spunea?
Vorbea despre moralitate ca obsesie, despre scepticism și lipsa de exprimare a emoțiilor, dar si de o atitudine dezaprobatoare față de succesul bazat pe individualitate (în opoziție cu abordarea americană).
La acest capitol, cuvântul pe care Norvegienii îl folosesc este ”Janteloven”, o formulă inventată de un romancier norvegian (Aksel Sandemose) care exprimă în sens critic regulile de conviețuire în societate.
Iată câteva dintre ele:
Să nu te crezi special.
Să nu te crezi la fel de bun ca noi.
Să nu te crezi mai deștept ca noi.
Să nu încerci să te convingi că ești mai bun ca noi (sîc!).
Să nu ai impresia că știi mai multe decât noi.
Prin ”noi” este definită societatea, în general.
Ei bine, când citești aceste ”reguli”, ai putea să te gândești că e vorba de o societate comunistă.
Totuși, ele exprimă o latură autocritică a societății norvegiene și se referă la doar la o parte a realității.
Pe partea cealaltă însă, norvegienii sunt oameni curajoși, pozitivi și buni ecologiști.
Când le survolezi țara, vezi foarte mult verde la sol, ceea ce nu e cazul pentru multe alte nații…
Dacă luăm în calcul atitudinea lor socio-politică, sunt și naționaliști, însă nu mă voi hazarda să spun că ăsta e un lucru bun sau rău.
E o caracteristică și atât.
***
Concluzia acestei mici excursii?
Vrei să respiri aer curat. Vrei să experimentezi o societate civilizată?
Vrei un drive-test la pret de taxi, cu Tesla. Vrei mai mult de-atât…?
Ia-ți măcar 10 zile de vacanță în Norvegia. Eu unul, cu siguranță mă voi întoarce.
Nu de alta, dar au rămas fiordurile nevizitate… :)
