O lecție pentru tot restul vieții
La final de an toată lumea scrie despre ce a învăţat din anul precedent şi ce vrea să facă anul viitor…
Acest articol pare din aceeaşi categorie, dar nu e…
Întâmplarea face că am avut, în ultimele 3-4 zile, câteva conştientizări extrem de puternice
Nu ştiu dacă ţi s-a întâmplat vreodată să petreci câteva zile de ”trezire” în care ai impresia că toate culorile din jur sunt mai strălucitoare, toate sunetele mai ascuţite sau toate senzaţiile mai trepidante.
Ultima dată când îmi amintesc că am trăit această stare a fost când am avut accidentul de maşină.
3 zile după aceea, parcă pluteam… de fericire că am scăpat toţi teferi şi de recunoştinţă pentru conştientizările care au urmat…
Dar asta e o poveste pentru altă dată…
Pentru acum, doar atât: un eveniment neaşteptat din viaţa mea m-a dus la o trezire bruscă în urma căreia mi s-au reaşezat valorile, priorităţile, gândurile şi preferinţele…
Mi s-a făcut linişte în cap…
Mi s-a relaxat corpul…
Mi s-a extins câmpul vizual…
… şi mi s-a încetinit pulsul.
Ce s-a întâmplat exact… E mai puţin important…
Pur şi simplu după o perioadă de muncă foarte intensă, pe fond de epuizare fizică, un mentor mi-a pus o întrebare exact în momentul oportun şi mi-a…crăpat capul, în cel mai metaforic, dar şi benefic mod cu putinţă.
M-am simţit ca în filmele acelea SF în care personajul principal ia o pastilă şi brusc începe să-i funcţioneze creierul la 100%. Vede tot, aude tot, simte tot şi înţelege tot…
Ca să mai temperez puţin lucrurile, nu văd, aud, simt şi înţeleg chiar tot…:)
Viaţa revine la normal, încet – încet, dar am avut 3-4 zile în care am trăit o stare de conştiinţă modificată…
Acum, pentru tine
Aleg una dintre ideile pe care le-am avut în aceste zile şi ţi-o împărtăşesc şi ţie.
E o idee pe care poate ai mai auzit-o în alte forme, dar am încredere că energia pe care o pun în aceste rânduri va transporta esenţa către mintea ta şi te va face să o şi simţi.
E o idee despre cea mai importantă resursă pe care o avem şi despre care se vorbeşte muuuuuuult prea puţin:
Atenţia!
Majoritatea oamenilor consideră că cea mai importantă resursă e timpul.
Timpul e şi el foarte important, dar degeaba ai timp dacă în respectivul timp dai atenţie la prostii…
Acum, despre atenţie sunt multe de spus. Să sistematizăm puţin:
Pentru mine, atenţia e capacitatea ta să observi lucruri, să te conectezi cu ele şi să le utilizezi ca să produci ceva de valoare.
Ştiu, nu e definiţia clasică a atenţiei, dar este punctul meu de vedere, venit din practică.
Cel mai important lucru legat de atenţie este să îi înţelegi scopul şi modul cum o controlezi.
Scopul atenţiei este să îţi poţi direcţiona energia.
Controlul atenţiei presupune să poţi INIŢIA la ce eşti atent, să menţii atenţia pe acel ceva și să STOPEZI atenţia pe care o dai acelui lucru.
STOP!
Reiau ce am scris mai sus, cu altă aranjare în pagină, ca să îţi atrag… atenţia:
Controlul atenţiei presupune să poţi INIŢIA la ce eşti atent, să menţii atenţia pe acel ceva și să STOPEZI atenţia pe care o dai acelui lucru.
De exemplu, dacă îţi place să pictezi, ai control asupra atenţiei în măsura în care poţi începe când îţi propui să pictezi, poţi continua câtă vreme îţi propui şi te poţi opri când vrei.
La fel, dacă îţi place să scrii, să citeşti, să faci mâncare sau să vorbeşti în public.
Am văzut o mulţime de oameni care dau atenţie la un lucru în mod exagerat
Aceştia sunt iniţiatorii.
Ei nu au nicio problemă să dea atenţie la lucruri noi şi de asemenea, nu au nicio problemă să nu le mai dea atenţie îndată ce au devenit vechi.
Când obiectul atenţiei lor se schimbă, părăsesc vechiul obiect al atenţiei firesc şi fără regrete.
Pe de altă parte, sunt oameni care nu sunt buni iniţiatori şi nici nu se pricep să se oprească.
Ei se pricep însă să continue…
Câtă vreme există un drum de urmat, sunt fericiţi…
Ei bine, vestea proastă e că nici unii nici alţii nu au control deplin asupra atenţiei.
Cei din prima categorie sunt mânaţi de entuziasm şi pasiune.
Cei din a doua categorie sunt mânaţi de consecvenţă, dar nici primii nici ultimii nu controlează atenţia, ci doar o parte din ea.
Mie îmi place să spun că primii dau prea mare atenţie la proiect, iar ultimii dau prea mare atenţie la proces.
Adică, primii se entuziasmează când încep proiecte noi, iar ultimii când constată că avansează în proiecte stabilite deja.
Ce să faci tu cu informaţia asta?
De exemplu, când stai de vorbă cu o persoană agreabilă ce preferi?
Să schimbi subiectul, să începi unul nou, să termini la timp?
… sau poate preferi să continui conversaţia oricât ar dura pentru că… îţi place cum te simţi în legătură creată cu cealaltă persoană?
În răspunsul la întrebare vei găsi un indiciu despre felul în care îţi gestionezi atenţia în comunicare…
Apoi, după ce ai realizat cam ce preferinţă ai, gândeşte-te ce ai putea să faci.
Uite strategia care funcţionează pentru mine
PASUL 1:
- Îmi amintesc legea atenţiei, pe care am formulat-o în aceste zile şi care mă călăuzeşte de fiecare dată când simt că pierd controlul:
Legea atenţiei:
La ce dai atenţie nu-i atât de important câtă importanță îi dai atunci când îi dai atenție.
De exemplu:
Proiectul în care eşti implicat trup şi suflet nu e chiar atât de important pe cât crezi atunci când eşti implicat în el…
Într-o perspectivă mai largă, este doar impresia ta că e chiar atât de important…
Un alt exemplu:
S-ar putea spune ca dacă vrei să faci un business în care ajuţi 10 milioane de clienţi, asta e foarte important.
E adevărat, dar din perspectivă GLOBALĂ, sunt şi alte lucruri mai importante… Pământul continuă să se învârtă şi dacă nu faci tu acel business.
Şi poate chiar se găseşte altcineva să îl facă în locul tău, mai bine ca tine…
Şi tot aşa!
În consecinţă, e bine să ne amintim din când în când că lucrurile pe care le facem, deşi importante, sunt în acelaşi timp neimportante, din altă perspectivă, mai amplă
Când înţelegi asta, de fapt înţelegi enorm de multe!!!!!
Înţelegi că eşti sub stress pentru că dai prea multă importanţă la ce faci.
Înţelegi că alţii sunt sub stress pentru că (îşi) dau prea multă importanţă.
Înţelegi că ești tras în decizii strâmbe pentru că dai prea mare importanţă emoţiilor pe care le simţi în acel moment.
Înţelegi că dai importanţă prea mare unor arii din viaţă (de exemplu cariera) şi prea mică altora (de exemplu sănătate).
Înţelegi că cei din jur te judecă pe propriile lor criterii de atenţie (în funcţie de ce li se pare lor important), etc.
Mai putem denumi această lege şi paradoxul atenţiei, pentru că pare paradoxal să dai atenţie la ceva ce, de fapt, nu e chiar atât de important… dar asta este esenţa măiestriei… este capacitatea de a fi în acelaşi timp implicat şi detaşat.
Eu unul, când simt că mă prinde flama pe câte un proiect care mă entuziasmează (şi mă cam prinde), verific periodic dacă aplic legea atenţiei sau am uitat de ea.
Când îmi pun respectiva întrebare, uneori mă umflă râsul… pentru că realizez cât de ”important pentru mine” e acel lucru neimportant pe care îl fac.
Atunci, trec la PASUL 2:
Pasul 2 este să lucrez cu calendarul. Pur şi simplu, îmi pun în calendar nişte BORNE de timp.
Nişte momente în care să fac alte chestii decât proiectul care m-a prins, tocmai pentru că am nevoie să mă detaşez (probabil te-ai prins că fac parte din prima categorie de oameni descrisă mai sus… :) )
Notă importantă
Am mai încercat și în trecut să îmi pun astfel de borne, dar n-a mers pentru că nu mi se instalase încă LEGEA ATENŢIEI în creier!
O înţelegeam intelectual, dar nu o simţeam ”în mușchi”.
Acum e acolo, datorită întrebării pe care am primit-o de la mentorul meu…
Întrebarea a fost:
”Tu chiar crezi că o să te ţină lumea minte după ce mori?
Uită-te la Steve Jobs. E o legendă. Dar cât de des vorbeşte lumea despre el şi cât de des despre Elon Musk?
Diferenţa?
Musk e actual! E azi! E aici! E acum!
Lumea dă atenţie şi importanţă la ce are sub nas mai mult decât la ce are în spate (în trecut.) „
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie tirada asta mi-a smuls un râs nervos, însoţit de o sprijinire de spătarul scaunului la pachet cu o privire aruncată în gol.:
:))
Chiar aşa!
Parafrazând un filosof celebru: „Atenția are legile ei pe care timpul nu le cunoaşte…”
Când te afli 100% cu atenţia la ce faci, e important să te detaşezi.
Degeaba te aprinzi ca o bujie dacă n-ai benzină în rezervor…
Pe de altă parte, când n-ai chef de nimic, proiectează-te în viitor şi asta o să îţi pună benzină în rezervor…
Atunci merită să te aprinzi ca o bujie… şi o vei lua iar de la capăt amintindu-ţi legea atenţiei şi opusul ei:
Pe de o parte:
Nimic nu e chiar atât de important câtă atenţie îi dai.
Pe de altă parte:
Nimic nu e chiar atât de neimportant câtă atenţie îi refuzi.
Şi ăsta e jocul vieţii.
Iar înţelegerea lui profundă îţi dă strategia de urmat!
Inspirație!
Andy
