O scatoalcă peste frunte!
Doi frați se jucau în curtea bunicii.
Cel mare, îi spune celui mic… ”vino să îți dau o bombonică”
Când cel mic se apropie suficient de mult, cel mare… ”Jap!!!” … îi rade o scatoalcă peste frunte și râde malițios…
Cel mic se supără, dar nu zice nimic…
Fiecare continuă să se joace în legea lui…
După o vreme, cel mare îl strigă din nou pe cel mic…
”Hai, mă, să îți dau o bombonică…”
Cel mic zice NU.
Cel mare insistă…
”Hai, mă… ce naiba,… n-ai încredere în mine…”
Cel mic se înduplecă,.. se apropie, iar cel mare… ai ghicit… ”Jap”… îi rade o scatoalcă peste frunte și râde malițios…
Cel mic scâncește, se retrage instinctiv… dar nu zice nimic…
Câteva minute mai târziu se reia scena…
De data asta cel mic zice NU și prima oară și a doua oară și a treia oară…
Dar fratele cel mare insistă…
Vrea să vadă dacă îl poate convinge și de data asta…
Așa că îi PROMITE că îi dă o bombonică…
Mai mult, îi arată bombonica pe care a păstrat-o special pentru el…
Așa că fratele cel mic se apropie suficient de mult, iar cel mare, prinzând momentul, îi rade o scatoalcă peste frunte cât poate el de tare, apoi râde malițios…
20 de ani mai târziu…
Fratele cel mic este acum mare și s-a obișnuit, după atâta experiență de viață, să trateze oamenii așa cum merită.
El gândește:
”Cei din jur vor să îmi facă rău!
Chiar în acest moment, cineva mă va ruga să mă apropii de el suficient de mult… și pe urmă s-ar putea să o încasez…
Așa că mai bine ”stau în banca mea” și nu mă apropii de nimeni…
E mai sigur așa…
Așa cel puțin știu că nu o să mai primesc niciodată scatoalce…”
Oricât de ireal sau forțat-dramatic ar părea acest scenariu, el se repetă sub o formă sau alta în viața timpurie a majorității oamenilor…
Ne primim lecțiile de la cei care ne sunt apropiați...
Dacă nu e fratele mai mare… e sora mai mică…
Dacă nu e un prieten, e un coleg…
Dacă nu e un părinte, poate e unprieten…
Aceste lecții sunt bune pentru că ne învață distanța psihologică stabilită corect:
E bine să acorzi încredere, dar nu prostește…
E bine să spui adevărul, dar nuanțat și adecvat momentului…
E important să îți demonstrezi puterea, dar nu uităndu-ți slăbiciunea…
Viața îți va trage câteva scatoalce din când în când, pentru că asta înseamnă viață… o serie perpetuă de renașteri, de schimbări de nivel de maturitate, de la o vârstă psihologică la alta…
Când primești astfel de scatoalcă, lasă-ți mintea să zburde și privește respectiva întâmplare din mai multe puncte de vedere…
Poate că ai luat acea scatoalcă pentru că aveai ceva important de învățat pentru viitorul tău…
Poate că ai încasat-o pentru că, dimpotrivă, reacția ta spontană era o lecție chiar pentru cel care te-a plesnit…
Sau poate că în percepția mai largă a lucrurilor, chiar așa trebuia să se întâmple … chiar dacă pe moment nu pare evident..
Genul acesta de gândire te va feri de resentimente și întoarceri triste în trecut mai repede decât ar putea-o face 100 de prieteni încolonați să îți deplângă tristețea…
În definitiv… e lecția ta…
Trăiește-o!
Și va veni foarte curând momentul în care îți vei trage singur o scatoalcă peste frunte și vei suspina cu simplitatea înțeleptului care a învățat încă o lecție de viață:
”Deci de asta trebuiau să mi se întâmple toate astea…”
