Partea întunecată a perfecționismului
Că nu există perfecțiune asta știm deja, însă, mai mult sau mai puțin inconștient, toți tindem către ea.
Ceea ce e ok, până la un anumit punct, deoarece este bine să ai ceva la care să te raportezi.
În plus, pentru că nu prea există ”riscul” să o atingem niciodată, perfecțiunea este ca o linie imaginară care se mută ori de câte ori credem că am trecut-o iar asta ne ajută să ne depășim limitele și să evoluăm.
Însă, am spus ”până la un punct”.
Ca orice lucru în exces, perfecțiunea are și ea ”umbra” ei iar ideea de “vreau să fiu/fac perfect” ajunge să facă mai mult rău decât bine.
Când devine perfecționismul nociv și cum îți dai seama de asta?
Când observi cel puțin unul dintre aceste 5 semne care îmi vin acum în minte:
-
Încetineşte lucrurile
Un prieten îmi povestea că a avut un job într-o companie care punea mare accent pe perfecționism și profesionalism.
Nu ar fi fost nimic în neregulă, dacă nu s-ar fi pus o adevărată presiune pe angajați în momentul în care cineva greșea.
Deseori, în ședințe se folosea tehnica: Așa da, Așa nu, menită să îi ridice pe unii în slăvi și pe alții să îi arate cu degetul.
Rezultatul? Angajații pierdeau timp prețios verificând de foarte multe ori ceea ce făcuseră.
Se temeau să trimită un mail dacă nu îl reciteau de minim 3 ori.
Deciziile se luau cu atât mai greu, din moment ce se aștepta ca totul să iasă perfect.
Astfel că deseori, produsele erau lansate pe piață cu întârziere.
Și au fost cazuri în care competitorii le-o luau înainte.
-
Crează tensiune în viața profesională
De aici derivă și instalarea unei atmosfere tensionate la birou.
Un manager care așteaptă doar perfecțiune de la angajații săi va obține exact inversul situației.
Oamenii își doresc să fie perfecți, dar nu vor reuși întotdeauna.
Toți tindem spre perfecțiune, spre mai mult.
Dar impunerea unor standarde atât de înalte și totodată rigide nu fac decât să blocheze.
Încearcă să schimbi “Perfecțiunea” cu “Cea mai bună variantă a ta”. Cum îți sună? Eu cred că deja schimbă perspectiva și oferă mai multă libertate de acțiune.
-
Frustrează
Sunt oameni care își propun să atingă perfecționismul.
Însă în momentul în care planurile lor eșuează, intră într-o stare de frustrare.
Astfel, intenția de a deveni “perfect” nu face decât să lumineze și mai mult “imperfecțiunea” din noi.
Toți avem defecte și puncte slabe.
Iar o dorință obsesivă de a prezenta doar un “eu perfect” poate aduce mai multă nefericire decât împliniri.
-
Blochează inițiativa și asumarea riscurilor
Așa cum vă povesteam și cazul prietenului meu, obsesia perfecțiunii poate bloca luarea de decizii.
Pentru că mintea ta se va lovi tot timpul de întrebări precum:
- Dacă voi greși?
- Dacă voi regreta?
- Dacă voi avea de suferit după aceea?
- Dacă lucrurile nu vor ieși așa cum sper?
Implicit, bați pasul pe loc fiindcă nu știi ce decizie să iei.
Iar lucrurile sunt cu atât mai complicate în momentul în care trebuie să îți asumi riscuri.
Frica paralizează, timpul trece, iar tu nu o iei în nici o direcție.
Abandonezi totul, fiindcă nu vrei să strici tabloul perfect în care trăiești …
-
Mărește excesiv frica de greșeli
Un om perfecționist se va confrunta cu o teamă exagerată vizavi de greșeli.
Uneori, eșecul ne poate îngreuna luarea unei decizii imediat după.
Însă cel care este obsedat de perfecționism va evita să mai facă pasul respectiv și după foarte mult timp.
De exemplu, un om s-a confruntat cu un eșec în mariajul pe care îl considera perfect.
Mintea lui crede că eșecul se va repeta.
Iar setea de perfecțiune îl va face să nu mai încerce și a doua oară experiența. Dacă va fi la fel de rău?
****
La final, ai auzit de expresia ”perfect de imperfect”?
Cam asta ar trebui să avem în minte mereu.
Atenție, această expresie nu e o scuză să stai și să nu faci nimic pentru că…ești perfect așa cum ești!
Ci, ea merge în mână cu a face ceea ce poți cel mai bine și a te bucura de rezultat, indiferent care e acela!
Cât despre perfecțiune, vorba lui Salvador Dali, să nu ne temem de ea că oricum nu o vom atinge niciodată! ;)
Inspiratie!
Andy
