Pastile, Credit, Şansă
Mă plimbam ieri pe Calea Moşilor.
La un colţ de stradă am numărat 6 farmacii, 5 bănci şi două cazinouri.
Dacă te plimbi prin Bucureşti sunt şanse mari să întâlneşti acest simptom al României bolnave la multe colţuri de străzi.
Simptomul îmi spune un singur lucru: avem o naţiune de asistaţi (cu preponderenţă). Mentalitatea majorităţii este aceea de a căuta alinare în afară, de la cineva miraculos.
Acest miracol apare deghizat în farmacist, bancher, câştig la noroc, etc.
Instituţiile respective nu mai sunt un instrument funcţional care să satisfacă o nevoie precisă (vindecare, finanţare, recreere).
Ele sunt un mecanism de alimentare a speranţei pentru năpăstuiţi.
Din păcate, această alimentare din exterior ne menţine exact în starea de care vrem să scăpăm
Varianta modernă a hrănirii gloatei cu „pâine şi circ” este hrănirea cu „pastile, credit şi speranţa în şansă…”
Asta nu înseamnă că nu avem nevoie de farmacii, bănci şi cazinouri.
Înseamnă doar că numărul lor e un simptom al societăţii de asistaţi.
Dacă înainte să iei o pilulă ai căuta cauzele suferinţei şi ţi-ai promite să le rezolvi …?
Dacă înainte să iei un credit ai face calcule minuţioase să vezi cât de justificată e această mişcare…?
Dacă înainte să joci la LOTO ţi-ai spune… „şansa îi favorizează pe cei pregătiţi…”…?
Cum ar fi viaţa ta atunci ?
