Planifică-ți ziua cu… sare şi piper
M-am enervat…
De când citesc cărţi de dezvoltare personală (25 de ani) găsesc, aproape în fiecare, măcar o pagină despre felul în care să îți stabilești obiective…
99% dintre ele spun cam același lucru:
Decide ce vrei…
Scrie ce ai decis…
Apucă-te de treabă…
Fă în fiecare zi/săptămână câte ceva în direcția țintei stabilite…
Minunat!
Şi foarte corect…
Vreau, însă, să atrag atenția asupra unui paradox:
Dacă îţi scrii prea multe obiective și ai prea multe chestii de făcut în fiecare zi, la un moment dat o să începi să… scapi mingile din mână…
Gândește-te la un jongler de la circ:
Începe cu 3 mingi, apoi adaugă o a patra, o a cincea, etc… La un moment dat nu mai adaugă mingi.
De ce?
Pentru că se oprește la numărul de mingi pe care știe, din experiență, că le poate menține coerent în aer.
La fel e și cu obiectivele. E bine să pui pe listă suficiente obiective, dar nu prea multe.
Părerea mea e că jonglerul de succes, care face magie cu 7 mingi, ar putea să îți arate și câteva trucuri cu 9 mingi, dar nu o face pentru că încă nu e pregătit.
Riscul ratării e prea mare…
Chiar dacă tu crezi că poți jongla cu 5 activități de făcut într-o zi, poate că e mai înţelept să îți pui pe listă 4…
Cu siguranță vei găsi ce să faci în timpul „rămas”…
De fapt, unul dintre cele mai bune obiceiuri de adăugat vieții tale este „planificarea întreruperilor”:
Adică, planifici să răspunzi la emailuri de două ori pe zi, revii cu telefoanele în intervalul orar când ai planificat să faci asta, etc.
În acest fel, economisești timp și energie ca să faci lucrurile cu adevărat importante când ți-ai propus să le faci, nu printre picături…
În plus, când planifici ziua, merită să iei în calcul cel puţin încă două „calupuri” de timp.
Ca regulă generală, eu adaug la lista mea două obiective:
1. Să mă odihnesc (încarc bateriile)
2. Să am timp pentru oportunități noi
Cele două „mingi” sunt cu atât mai importante dacă ai personalitate de antreprenor.
Ce vreau să zic?
Dacă ești genul curios, mereu în căutare de oportunități noi, vei fi mereu în pericol să te lași sedus de noi idei, noi proiecte, noi persoane, etc…
Așa că… de ce nu ai planifica timp special pentru asta…?
Oricum, se potrivește cu felul tău de a fi.
În definitiv, e mult mai motivant să termini ziua cu lista de activități bifată decât cu 3-4 chestii de mutat pe ziua următoare…
Cărţile despre obiective abundă de sfaturi despre disciplină și cât de importantă este ea pentru succes…
Sunt de acord, numai că definiția disciplinei nu e deloc un factor motivant pentru oamenii creativi…
Simplu spus, disciplina este starea în care faci ce trebuie făcut, când trebuie făcut…
Pe de altă parte, creativitatea e starea în care faci ce-ți trece prin cap când ai chef (sau într-un viitor previzibil, în care încă mai ai motivația să faci acel lucru…)
Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt genul cu 1000 de idei pe oră…
Înseamnă că trebuie să le urmez pe toate?
NU!
Înseamnă, însă, că mă simt excelent când am timp alocat într-o zi să urmez măcar una – două dintre ele…
De exemplu, acum îți scriu acest articol pentru că mi-a venit ideea asta și am avut chef să îți scriu…
Din fericire, azi am rezervat niște ore să mă odihnesc și să mă bucur de idei/oportunități noi…
Dacă nu aveam acest timp în calendar, probabil că tu nu citeai acest articol și, poate, că te ajutam mai puțin decât mi-aș fi dorit…
Vreau să mă fac bine înțeles:
Nu pledez împotriva disciplinei!
E foarte importantă.
Spun, însă, că dacă ești genul creativ, disciplina de una singură îți subminează motivația…
Echilibrează momentele din zi când e absolut esențial să fii disciplinat, dar lasă și niște supape pentru odihnă, bucurie, oportunități și… ce ai chef să faci…
Disciplina exagerată duce la încrâncenare.
Creativitatea exagerată duce la haos.
Ai nevoie de amândouă, la fel cum un pescar are nevoie de două vâsle ca să poată înainta drept către țărm…
Creativitatea e că sarea şi piperul în mâncare…
Poţi mânca şi fără, dar nu prea te bucuri de gust…
Când pui, însă, sare şi piper în doze potrivite, iese mâncarea bună…
Mai există, însă, un motiv oarecum subtil pentru care merită să lași loc creativității:
Este nevoia de a testa cine ești!!
… da da…
Să testezi cine eşti!
Ce vreau să zic?
Aceeași literatură motivațională ne spune destul de des că e important să ne identificăm misiunea în viață!
De acord!
Numai că pentru a reuși acest lucru e necesar mai întâi să ai o… viață…
Americanii au chiar o expresie pentru asta: „get a life”!
Degeaba te plângi că nu știi încotro vrei să o iei dacă nu ai încercat încă destule lucruri ca să vezi ce îți place și ce nu.
Cum încerci? Informează-te și implică-te!
Un exemplu recent:
La ora la care scriu (n.r: ianuarie 2015) sunt într-un turneu de promovare a programului Speaker Elite.
Într-unul din orașe, la pauză, un domn trecut de 45 de ani mi-a spus că a venit să mă vadă pe mine, dar că nu îl interesează să devină speaker.
După ce a asistat, însă, la prima parte s-a înscris la un curs de speaking (prezentări cu public).
De ce?
Pentru că percepția lui inițială despre speaking este aceea că numai profesioniştii vorbesc în public.
În realitate: ai nevoie să înveţi să te exprimi în public în numeroase situaţii:
Ca manager, ca să îţi motivezi echipa.
Ca vânzător, ca să îţi prezinţi produsele.
Ca profesor, ca să educi mai bine.
Ca antreprenor, ca să inspiri către o viziune.
Ca expert, ca să îţi construieşti brand.
Etc.
Domnul respectiv a găsit timp în ziua respectivă să încerce ceva nou.
S-a informat şi s-a implicat în legătură cu domeniul speakingului…
Numai că:
Ai nevoie să aloci timp să faci și lucruri noi, despre care nu ştii mare lucru, ca să îţi dai seama dacă ele te reprezintă sau nu…
De multe ori e nevoie să acţionezi mai întâi, ca să îţi dai seama dacă e „ca tine” sau „despre tine” un anumit domeniu! Ai nevoie să testezi ce ţi se potriveşte şi ce nu.
Nu te rigidiza gândind că „aşa eşti tu”.
Majorităţii oamenilor nu le ajunge o viaţă ca să descopere cine sunt… şi vorbesc aici despre cei care chiar caută să afle…
Aşadar:
Fă un pustiu de bine şi pune-ţi în calendar şi momente de odihnă şi momente de explorare.
Viaţa e prea scurtă ca să faci numai ce… „trebuie”.
Mai ales că dacă nu trăieşti destul de multe experienţe noi, habar n-ai ce (îţi) trebuie…
