Productiv ca un sac mare de cartofi
Am dat „ctrl+C” pe un paragraf dintr-un articol pe care îl scriu cu gândul să-l mut într-o altă pagină.
În vreme ce deschideam pagina respectivă, mi-a apărut o notificare în dreapta sus pe ecran: „…. also commented on your status”.
Am dat click….
Apoi am văzut o imagine interesantă lângă acel comentariu și iar am dat …..click…
…click….
…click….
O oră mai târziu, mă uitam pe internet la un filmuleţ despre ceva care are foarte mare legătură cu altceva care m-ar fi putut interesa dacă n-aș fi fost așa de ocupat…
Din filmuleț mi-a venit o idee:
Am să scriu un articol despre această meteahnă a întreruperilor și despre distragerea atenției…
Așa că m-am apucat să scriu …
…dar a sunat telefonul.
E Alex, un amic cu care trebuia să mă întâlnesc săptămâna trecută și care mi-a reprogramat întâlnirea pentru săptămâna viitoare… așa că am deschis agenda și mi-am dat seama că mai trebuie să reprogramez două întâlniri.
Am pus mâna din nou pe telefon…
După încă o jumătate de oră, m-am reîntors să scriu articolul, cu forțe proaspete…! (?)
Așadarrrrr………. despre ce voiam să scriu?…. hmmmmmm…
Aha! Da! Ştiu!
Despre momentele în care ne lăsăm întrerupți și asta ne împiedică să fim productivi.
După opinia mea, întreruperile au „succes” din cu totul alt motiv decât cred majoritatea oamenilor despre productivitate.
…mă duc să beau puțină apă…. ;)
M-am întors:
Dacă întrebi un specialist în productivitate cum să faci ca să te poți concentra la ce ai de făcut o să îți dea tot felul de idei de genul:
– pune telefonul pe „silent”…
– deconectează Facebook’u…
– închide ușa și scrie pe ea „ocupat”
– pune-ți căștile în urechi să pară că asculți ceva și nu poți fi deranjat…
– etc.
În vreme ce toate soluțiile astea sunt bune și funcționează pe moment, ele nu rezolvă cauza, ci doar simptomul.
Convingerea mea este următoarea: Cauza nu este întreruperea în sine, ci faptul că nu ești destul de „înfipt” pe drumul tău ca să nu te mai lași întrerupt.
Uite un exemplu banal:
Dacă ai de cărat un sac mare de cartofi 15 metri, iar pe la jumătatea drumului un vecin te întreabă ce îți mai face familia, probabil că nu pui sacul jos ca să îi răspunzi, după care îl ridici din nou și mai parcurgi cu el încă 7,5 metri…
De ce?
Pentru că ești conștient că nu merită efortul de a sta cu sacul în spinare în timp ce faci conversație cu vecinul.
Mai bine termini distanța de parcurs și după aceea te întorci către vecin și porți o scurtă conversație cu el.
Sacul a ajuns la destinație și acum ai suficientă energie și chiar timp să gestionezi respectiva întrerupere.
De fapt, e chiar plăcut pentru tine să faci acest lucru…!
Pe de altă parte, dacă te plimbi toamna prin parc și tocmai ai cules de pe jos câteva frunze colorate, iar vecinul te întreabă ce îți mai face familia, e foarte probabil să îi răspunzi pe loc…
Mai mult, vei purta cu el conversația în timp ce lași neglijent să îți cadă frunzele din mână, printre miile de frunze măturate de vânt pe aleile parcului…
Ce vreau să spun cu asta?
Când sarcina pe care o executăm e destul de provocatoare, iar rezultatul e important pentru noi, știm instinctiv să nu ne lăsăm întrerupți.
În mod natural, ducem sarcina până la capăt și apoi gestionăm întreruperile.
Dacă însă sarcina pe care ne-o asumăm este nesemnificativă ca o frunză în vânt, vom lăsa orice alt stimul să ne distragă atenția și frunza își va lua zborul de la noi cu mai mare ușurință decât efortul de a o ridica de pe jos.
Așa e și cu productivitatea adevărată: ea începe de la importanța activității pe care ne-o asumăm, nu de la stimulii exteriori care ne distrag atenția.
Dacă îți pui în agendă „frunze” în loc de „saci de cartofi” orice persoană care „also commented on your status” îți va pune în brațe altceva în locul frunzelor pe care tocmai ți le-a suflat vântul!
Așa că… îți sugerez să faci trei lucruri pentru productivitatea ta și mai ales pentru eliberarea de stres:
1. Decide foarte exact și clar care este prioritatea ta.
Alege o activitate care să fie importantă pentru tine și al cărui rezultat final să fie foarte relevant pentru scopurile tale pe termen lung.
Vei ști că ai găsit o astfel de activitate atunci când în mod natural reziști la orice stimul din exterior, iar dacă totuși apar întreruperi îți dorești mereu să te întorci la ce ai tu de făcut.
2. Alege o activitate care îți solicită suficient de mult abilitățile.
Dacă îți dai sarcini prea ușoare, vei avea impresia că poți face mai multe lucruri deodată și astfel deschizi „portițe” pentru întreruperi.
3. Stabilește distanțe în mod corect.
Nu îți propune să „cari sacul” 100 de metri dacă știi că 15 metri este deja destul de provocator pentru tine.
Nu în ultimul rând, după ce ai dus sacul la destinație, plimbă-te puțin, culege niște frunze colorate și poartă o conversație ușoară…
E bine să intercalezi momentele de muncă intensă cu prilejuri de relaxare și chiar de celebrare a succesului de etapă…
Când ai dus sacul cu provizii în cămară și prietenii văd că ai făcut asta, vor scrie Bravo! Felicitări!…. „on your status”.
Doua PS-uri:
1. În loc de sacul de cartofi poți să pui o valiză plină cu bani sau un bibelou de mare valoare… Orice metaforă ai alege, ideea de bază este aceea că „în brațele tale” ar trebui să duci în primul rând ceea ce este valoros, important și util… adică adevăratele tale priorități.
2. După cum probabil ți-a fost evident, „also commented on your status” este mesajul pe care îl primim de pe Facebook atunci când cineva comentează la mesajele pe care le postăm în această rețea de socializare. Ceea ce merită să ne amintim des însă, este faptul că socializarea nu e totuna cu productivitatea. Dacă „also commented on your status” te surprinde când ești la plimbare prin parc,…. răspunde și bucură-te de interacțiune. Dacă te surprinde însă când îți cari sacul de cartofi (sau valiza cu bani), răspunde numai după ce ți-ai dus la destinație bagajul…
