Protest impotriva celui care mi-a pierdut timpul…

Voi fi scurt astăzi, ca să nu îți irosesc timpul!

Ca speaker profesionist poate cea mai importantă abilitate pe care mi-o cere meseria e să mă pun în pielea… publicului.

Fac asta sistematic, atunci când îmi pregătesc fiecare discurs.

Punerea în pielea personajului numit public nu este ușoară, dar este frumoasă, așa că m-am gândit să îți ofer și ție câteva concluzii la care am ajuns. 

Ele îți pot fi utile în viață, în general, nu doar când vorbești în public, pentru că se aplică în orice situație de comunicare (negocieri, ședințe, vânzare).

Cel mai mare beneficiu al acestor idei este focalizarea corectă a atenției.

Mai exact, te ajută să te concentrezi pe proces și pe rezultat, nu pe felul în care performezi.

Paradoxal, când te afli în fața publicului tău, nu mai este atât de relevant ce vrei/crezi tu ci, mai curând, ce simte și primește publicul tău.

Asta e lecția … ZERO în prezentările cu public.

După părerea mea, cine vorbește des în public și nu a înțeles încă acest adevăr, de fapt vorbește singur… cu spectatori.

După lecția zero vine lecția… 1:

1. Valoarea prezentării

Pe scurt: valoarea prezentării tale este dată de public, nu de percepția ta.

Cei care te ascultă au viețile lor, părerile lor, grijile și durerile lor.

Faptul că tu ai impresia că prezentarea pe care ai făcut-o a ieșit genial nu este neapărat egal cu ce crede publicul.

De aceea, e nevoie să te focalizezi pe ce e relevant pentru cei ce te ascultă încă de la momentul în care pregătești discursul.

Pune-ți câteva întrebări simple:

• Ce fel de public am? Mai orientat spre pragmatism sau mai… filosof?
• Tema pe care o prezint este potrivită pentru așteptările publicului meu?
• Care sunt principalele idei cu care ar trebui să rămână participanții după discursul meu?
• Care sunt metodele optime prin care pot transmite acele idei?

2. Claritate

Oricât de bune ar fi ideile pe care le transmiți, este necesar să atragi atenția publicului tău asupra faptului că urmează să spui ceva important (atunci când vine momentul în cadrul discursului tău, bineînțeles).

Asta se poate face în mai multe feluri.

Iată 3:

• Anunță, pur și simplu: ”urmează să spun ceva ce cred că e foarte relevant și important pentru voi…”

• Sugerează participanților să noteze ceea ce tocmai ai spus. Când cei care te ascultă scriu, au sentimentul că pleacă cu ceva concret de la prezentarea ta.

• Explică în ce contexte se poate aplica ceea ce prezinți și nu te limita la un singur context. Articolul de față folosește această metodă chiar în debutul său (recitește paragrafele 5,6 si 7). Faptul că ideea prezentată se aplică în mai multe locuri crește șansele ca majoritatea participanților să vadă relevanța mesajului tău. Relevanța dă claritate, iar claritatea crește șansa ca investiția de timp în discursul tău să fie considerată bună.

3. Atitudine

Pornește din start cu ideea că cei ce te ascultă vor să primească …. mult, bun și relevant….

Așa că…. dă mult, bun și relevant.

Mai exact: 

Mult, adică un volum consistent de informații pe unitatea de timp.

Bun, adică idei bune, validate, testate și deștepte.

Relevant, adică aplicabil la situația concretă din viața celui care participă.

Altfel, vei avea parte de un… protest tăcut în mintea celor care participă la discursul tău, întrucât una dintre temerile cele mai mari ale lor se vor adeveri: aceea că investiția de timp făcută nu a fost una inspirată…

Cam atât despre asta, pe moment.

Sper că a meritat investiția ta de timp în citirea acestui articol!