Respect pentru joc
Ciclistul Lance Armstrong (castigator al Turului Franţei de 7 ori consecutiv) a reacţionat neaşteptat când principalul său concurent, Jan Ullrich, a căzut de pe bicicletă: A încetinit şi a aşteptat ca Ullrich să se urce din nou pe bicicletă.
În loc să profite să îşi mărească avansul, a preferat să aştepte.
Mai târziu a spus că propriul său randament a fost mai bun, având un adversar pe măsura unui atlet ca Ullrich.
În lumea sportului această atitudine se numeşte respect pentru joc şi este o marcă a marilor atleţi.
În „jungla socială” acest tip de respect pentru joc este jocul superior şi reprezintă marca liderilor autentici.
Respectul pentru joc se manifestă atunci când ai în vedere nu doar interesul propriu şi nu doar interesul interlocutorului, ci şi interesul mai general şi mai larg pe care conversaţia voastră îl afectează.
De exemplu, doi salariaţi se pot înţelege foarte bine să fure din instituţia în care fac parte.
Asta înseamnă că au respect reciproc, dar nu au respect pentru jocul corporatist în care ambii s-au angajat.
Tu ai respect pentru joc?
