Românii au… Latent…
Autoritatea numărul 1 mondial in leadership, Stephen Covey, spunea că ceea ce separă oamenii buni de cei ultra – performanți este Proactivitatea…
Adică acea calitate a omului de a pune osul la treabă…și de a se expune pentru a se impune.
Din fericire, avem și în România o mostră bună de proactivitate.
Este emisiunea ‘‘Românii au talent” (emisiune la care mă mai uitam, după ani de zile în care nu m-am atins de televizor).
Aici am văzut performeri… am văzut oameni care nu au doar talent, ci au și un extraordinar simț al dăruirii…
Ce îi diferențiază pe oamenii de talent de performeri este curajul de a urca pe scenă
O astfel de emisiune are marele beneficiu la noi în țară că le dă un model de curaj oamenilor al căror talent rămâne latent… de frică…
Dar există o emoție care poate contrabalansa extrem de rapid frica, iar acea emoție este din fericire generată de o astfel de emisiune.
Este o emoție la care făceam referire și în articolul precedent pe blog, atunci cînd vorbeam despre performerii de scenă:
”Excelența simțită sau văzută îmi provoacă și acum fiori de plăcere.
Când văd un dansator, un muzician sau un specialist de top cum performează la cel mai înalt nivel sunt impresionat până la lacrimi. Naturalețea performerilor de top mă inspiră până în măduva oaselor…”
Cu siguranță că sunt și alți oameni care îmi împărtășesc opinia, pentru că acest citat a fost preluat pe facebook în mod spontan de unii cititori… și este firesc să fie așa…
Performanța la scenă deschisă este un afrodisiac intelectual
Dacă ea este dublată, însă, și de acea emoție fabuloasă care contrabalansează frica, se creează condițiile pentru a îi transforma pe talentații curajoși în performeri inimoși.
…și știu asta foarte sigur din sutele de momente în care am avut privilegiul să văd oameni ”crescând sub ochii mei” atunci când au ales să ”urce pe scenă” în contextul potrivit, chiar în timpul taberelor de dezvoltare personală pe care le organizez.
În sala de curs, administrăm o doză substanțială din emoția – antidot care elimină frica și scoate la lumină nu doar talentul, ci și drumul de urmat pentru șlefuirea lui.
Dar să revin la emisiunea de care vorbeam…
La show-ul în cauză, aceeași doză substanțială din emoția – antidot, este după opinia mea esențializată într-un singur gest.
Acest gest nu este făcut de public și nici de candidați, ci chiar de jurați.
Este momentul în care în mod spontan cei trei jurați se ridică în picioare și aplaudă.
În acele secunde, dacă te uiți în ochii lor, vezi o sclipire care în toate dicționarele comportamentale ale lumii se numește simplu: ADMIRAȚIE!
Iar admirația sinceră vindecă, hrănește, elevează și entuziasmează. Ea este emoția – antidot.
Când ești admirat simți în câteva clipe descărcări de energie tumultoasă care ți se traduc în intelect foarte concret.
PERFORMANȚA e o stare de servire simultană a sinelui și a semenilor, în care condimentul suprem este inspirația pe care o simte și performerul și spectatorul
Cine o trăiește fie și pentru câteva clipe, va simți pentru tot restul vieții o dorință lăuntrică de a se ridica din nou la aceleași înălțimi, ca să poată sorbi din nou împreună cu semenii săi din această licoare divină.
Această stare depășește orice frică sau jenă, pentru simplul motiv că efortul de a depăși astfel de stări este perfect justificat și mental și emoțional.
Nu este suficient să ai talent…
E plină țara de talente adormite, învelite cu pătura groasă a justificărilor și a motivelor fabricate de mintea speriată.
Mai e nevoie să ai și curajul de a exprima acel talent…, iar la emisiunea cu pricina am văzut în ochii juraților ridicați în picioare o sclipire care mi-a dat speranță.
Este speranța că tot mai mulți români vor înțelege, fie și intuitiv, dintr-un show TV, că aprecierea și admirația sunt antidoturile fricii de auto-exprimare.
Avem în acest fel o șansă în plus să trezim tot mai multe talente latente… iar acest lucru este extrem de important pentru români.
Nu vreau să par patetic sau populist, vorbind la modul general despre națiune…
Cred însă că aprecierea și admirația unui om pentru alt om, în locul gândurilor ucigașe la adresa caprei vecinului, ne-ar putea fi de mare folos.
Românii au… latent… bogății de creativitate și inteligență uriașe.
Cheia pentru scoaterea lor la lumină este în mâinile fiecăruia… și se numește apreciere și admirație.
Dacă ne-am ridica mai des în picioare, fie și metaforic, cu luminițe în ochi și generozitate de aplauze, am construi foarte repede în jurul nostru spectacole de stradă în care să ne bucurăm că avem talent…
Și știi ce e cel mai frumos la un astfel de spectacol de stradă?
Faptul că fiecare show va fi diferit… și potrivit de gust cu condimentul suprem:
