Secretul vieții fericite NU este acesta…
Speakerul american Tony Robbins folosește adesea o „FRAZĂ FORȚĂ” în prezentările sale care sună așa:
„The secret of living is giving”
Deși îmi place rima, sunt de acord doar parțial cu fraza.
Iată de ce:
Există pe lumea asta (foarte prezent la noi în țară), un tip de om care dăruiește până se golește (de sens, de propria persoană, de bucuria de a trăi).
După ce dă la nesfârșit, acest tip de om devine gol pe dinăuntru și are tendința să îi învinovățească pe ceilalți că nu dau la schimb ceva (atenție, servicii, afecțiune, etc.).
Acești oameni sunt fundamental nefericiți!
Concluzia mea:
Deci secretul nu este pur și simplu doar dăruiești ca să dobândești… cum spunea și Nicolae Steinhardt…
Există o nuanță care lipsește și din formularea lui Robbins și din cea a părintelui N. Steinhardt.
Vreau să mă fac bine înţeles: îi respect la cel mai înalt nivel pe amândoi (şi pe Robbins şi pe Steinhardt).
Cu primul m-am întâlnit de mai multe ori şi am avut ocazia să îi strâng mâna şi să mă uit în ochii lui.
Celui de-al doilea i-am citit cărţile și am fost profund mişcat de ce scrie în ele.
Asta nu mă împiedică însă să vin cu o nuanţă la afirmaţiile lor.
Nuanţă mea e următoarea:
The secret of happy living is relevant giving.
Adică pe românește…
Dacă vrei să trăiești cu bucurie, dăruiește cu empatie.
Să explic:
Poate ți s-a întâmplat și ție să primești de la vreo rudă apropiată (de regulă părinții procedează așa) un cadou sau un serviciu pe care să „nu îl poți refuza” și totuși să nu ți-l dorești deloc…
Uneori e vorba de un fel de mâncare în plus din care trebuie să „guști”, alteori de un obiect de îmbrăcăminte, etc…
Cel care ţi-l oferea o făcea din tot sufletul…
Din păcate, nu era vorba de satisfacerea nevoii tale ci a persoanei în cauză…
Dacă refuzai,… nu era bine… dacă acceptai dar nu foloseai respectivul obiect… iar nu era bine…
Rezultatul final era că și tu și celălalt personaj vă simțeați frustrați…
Sună cunoscut?
Ce s-ar fi întâmplat însă dacă personajul care dăruiește s-ar fi asigurat punându-ți întrebări sau pur și simplu cunoscându-ți mai bine firea, ți-ar fi dăruit ceva ce cu adevărat îți trebuia… oricât de ciudat i s-ar fi părut?
Eu cred că s-ar fi întâmplat așa:
1. Te-ar fi văzut cum te bucuri autentic!
2. S-ar fi putut bucura de bucuria ta, la fel de autentic!
Data viitoare când dăruiești ceva poate ar merita să te gândești cui îi dăruiești?
Ție sau celuilalt?
Dacă vrei să trăiești cu bucurie, dăruiește cu empatie.
