Singurul mod prin care poţi să convingi un sceptic
În ultimii ani s-au înmulțit solicitările pe care le primesc din partea părinților disperați de adolescenți.
Ideea principală?
”Nu mă mai pot înțelege cu el/ea. Nu vrea să facă nimic!”
Deși nu sunt specialist în psihologia adolescentului, știu totuși că anumite mecanisme de influențare și convingere vor funcționa în majoritatea cazurilor, indiferent de vârstă, dacă sunt folosite cu cap.
Sfatul meu este de regulă simplu: asigură-te că anturajul în care copilul tău petrece majoritatea timpului este unul potrivit pentru valorile pe care i le transmiți.
Simplu de zis, greu de făcut…
Și totuși, dacă ne gândim la miză, acest ”greu de făcut” capătă o nouă perspectivă… şi mai multe opţiuni:
1. Efortul de a schimba școala la care învață sau cartierul…
2. Găsirea unui cerc de prieteni cu principii solide, care au copii de aceeași vârstă…
3. Găsirea unei oportunități de muncă care oferă copilului un nou mediu…
4. Experiențe de tip aventură sau învăţare intensă în care mediul este confortabil şi protector.
Toate astea sunt ”treburi grele” dar nu la fel de grele ca ratarea unei cariere sau irosirea unei vieți…
Nu vreau să dramatizez.
Am cunoscut și mulți adolescenți maturi care au întrebări bune și principii bine structurate, dar confuzia specifică acestei vârste presupune o schimbare a gândirii părinților.
Părinții ar putea să acționeze mai mult ca lideri şi mai puțin ca decidenți pentru copiii lor.
Asta presupune să schimbe ceva în mediu, în cultura locului, în anturaj, nu doar în modalitatea de a comunica… blând sau autoritar.
Același lucru e valabil și pentru echipele de prin firme….
Presiunea grupului este cea care generează schimbare mult mai eficient decât un manager autoritar.
Când în echipă tot mai mulți oameni schimbă macazul și se pun pe treabă, cel care era inițial mofturos ori nemulțumit mai are doar două variante: pleacă sau se pune și el pe treabă…
Un manager bun cunoaște intuitiv acest adevăr și acționează în consecință:
Fie aduce oameni noi în echipă care prin entuziasmul începutului ridică standardele.
Fie promovează din rândul echipei pe cineva care demonstrează că are potențial și respect pentru performanță.
Fie… în cele din urmă… înlocuiește din echipă personajul greu sau imposibil de convins să își schimbe atitudinea…
Toate variantele de mai sus au ca numitor comun ochiul managerului care vrea ca dinamica de grup să ducă la performanță, nu doar să se înțeleagă bine cu un membru al echipei sau altul…
Același lucru e valabil în relațiile de cuplu
Zilele trecute m-a vizitat cineva care îmi spunea că partenerul de viață nu îi ascultă părerea… Părerea era simplă: ‘‘dacă nu te îngrijești de sănătate viața ta va fi foarte scurtă’‘
Partenerul îi răspundea însă de fiecare dată în același ton: ‘‘e viața mea, lasă-mă în pace că știu eu mai bine...”
M-a întrebat ce să facă…
I-am răspuns cu o întrebare: ”Aveți prieteni de familie? ”
Așa cum mă așteptam, răspunsul a fost ‘‘NU…. fiecare cu prietenii lui’‘
În consecință, i-am spus că cel mai bun lucru pe care îl poate face este să construiască astfel de relații de familie în care membrii anturajului sunt cu toții oameni preocupați de sănătate…
Sunt șanse mult mai mari ca în timp, acel om să asculte opiniile presărate prin conversații ale prietenilor, decât să dea crezare părerii partenerului de viață față de care deja și-a rigidizat poziția!
Știu că sună dureros…
Poate că ce am spus mai sus nu sună bine…. ar trebui să fie altfel… ar trebui ca partenerul de viață sau copilul tău sau prietenul de la birou să te asculte în primul rând pe tine…
Pentru oamenii sceptici lucrurile stau însă invers…
Ei vor asculta opinii de la terți și vor trage singuri concluzii.
Nu vor primi însă sfaturi sau ordine de la cei apropiați pentru că asta le dă un sentiment de încălcare a teritoriului…
Așa că e mult mai inteligent să construiești un mediu de convingere în jurul lor, decât să ”construiești” un conflict deschis insistând pe un subiect la care primeşti mereu refuzuri.
Acesta este ingredientul magic… să folosești mediul cu inteligență!
Să faci în așa fel încât să ajungă indirect la urechile omului respectiv ceea ce direct nu ajunge…
Ca părinte…creează contextul în care sugestiile pe care le oferi să fie susținute de alți oameni.
În lumea occidentală, în care majoritatea familiilor sunt puțin numeroase, acest lucru e cu atât mai important (în țările arabe e ceva mai simplu, mai ales că acolo familiile se vizitează foarte des și sunt mai numeroase).
Ca manager sau om de echipă, creează contextul unor întâlniri informale suficient de frecvente pentru ca părerile celor prezenți să poată fi transmise încet dar sigur prin țesătura invizibilă de relații numită cultură organizațională.
Cu partenerul de viață, folosește principiul familiei extinse, în care prietenii se vizitează și își spun vrute și nevrute (”vrutele” fiind acele informații care îți dorești să ajungă indirect și repetat la partenerul tău).
…Și nu uita… scepticii din viața ta nu te resping cu rea intenție… ci doar își apără teritoriul.
Pentru ei este mult prea important să decidă pentru ei înșiși ca să accepte sfaturile pe care le primesc zilnic de la tine…
Ei sunt obișnuiți să afle, să analizeze, să caute, să combine informațiile ca să ia o decizie, nu să accepte un verdict din partea altcuiva, fie ea și o persoană apropiată…
Așa funcționează mintea lor…
Adaptează-te la asta și vei acționa ca un lider adevărat!
