Spăla-mi-aș rufele-n public

Gânduri despre efectul pervers al farselor de la radio….. MUUUUU…..

Dacă înțeleg eu bine, ”formatul emisiunii” este cam așa:
Ascultătorii sună la un anumit radio și îi propun unuia de acolo să facă o farsă altcuiva, pe o temă dată…

Să vedem un exemplu:

Zilele tecute farsa era legată de o domnișoară care lucrează într-un spital şi care este sunată de un doctor din spital care îi făcea avansuri propunîndu-i să devină ”fuck friends” pentru cei care preferă englezisme…

… sau ”parteneri de împărțit perna” pentru cei care au citit romanul Shogun (sau pe scurt, parteneri sexuali)

Fata acceptă fără prea multe rugăminți și după ce contractul telefonic se încheie i se spune că a fost o farsă.

Doctorul era… moderatorul emisiunii.

După ce fata oripilată trântește telefonul în disperare de cauză, aflăm de la farsor că respectiva farsă a fost propusă de ”un grup anonim de colegi”.

Să analizăm puțin impactul psihologic si social al unei astfel de farse

Este posibil ca, statistic vorbind, majoritatea ascultătorilor se gândească după emisiune ceva de genul…

Bine i-a făcut, ” cu.va dr..ului ”.

Dar ce efect are o astfel de luare de poziție pentru ascultătorii în cauză?
Le oferă ”o zi bună”?

Este probabil ca audiența postului să crească exact pe baza efectului dramatic al unei astfel de emisiuni.

Dar ce efect are această creștere de audiență pentru comunitate în general?

Contribuie la civilizarea noastră ca nație?

Este posibil ca fata și doctorul să își fi primit lecția pe care și-o meritau sau de care aveau nevoie.

Dar cine a hotărât că această lecție trebuie administrată în direct, la radio? Un grup de ”colegi anonimi”?

Ceea ce îmi sare în ochi din toată situația asta este responsabilitatea.

Singurul personaj care pare să își asume ceva responsabilitate este ăla de la radio, care zice cum îl cheamă și le zice celor păcăliți ”a fost o farsă”.

În rest… nimeni nu are ocazia să își assume nimic.

Grupul de ”colegi anonimi” sunt de fapt niște ”copii de grădiniță” care arată cu degetul către copilul care a spart ghiveciul jucînd prinsa și îl apostrofează în cor: ”AAAșa, te spun!”

De fapt… nici măcar acesta nu este stadiul lor, pentru că la grădiniță cei care arată cu degetul sunt vizibili și își asumă un minim de responsabilitate ca grup.

Doctorul și femeia?

Ce ar putea ei să îndrepte în acest moment?

Verdictul a fost dat!

Anatema a fost aruncată!

Publicul s-a distrat!

Vinovații au fost arși pe rug (pardon, pe FM)

Încă o dimineață a mai trecut, încă o tonă de creiere spălate au ajuns la serviciu distrându-se pe seama altora.

Criza se micșorează!

Telenovela se mărește!

Inspirație?