Sunt pesimist! (II)
În articolul precedent am stabilit câteva dintre miturile care generează mai mult confuzie decât eliberare atunci când îţi stabileşti obiective!
Practic, ele sunt convingeri care cauzează inacţiune, atunci când ne stabilim obiective.
Este vorba despre „încremenirea în proiect”, aşa cum o numeşte Gabriel Liiceanu şi care pare să fie una din cauzele tranziţiei întârziate la români. Apoi am reformulat acele „mituri” şi le-am transformat în concepte mai practice.
Îngăduie-mi să ţi le reamintesc:
Primul mit:
Un sistem de stabilire a obiectivelor pas cu pas îţi garantează succesul.
Reformularea mitului:
Un sistem de stabilire a obiectivelor pas cu pas îţi măreşte şansele să îţi atingi ţinta.
Lecţie: cunoaşterea unui sistem de navigaţie nu îţi asigură succesul – este doar prima parte din drum. Mai ai nevoie de dorinţă, claritate şi determinare.
Al doilea mit.
Obiectivele sunt vise cu termene limită
Reformularea mitului:
Obiectivele pe termen scurt sunt mai uşor de atins când sunt legate de visele şi dorinţele tale pe termen lung.
Lecţie: stabileşte-ţi o direcţie de urmat foarte clară, dar nu îi pune termene limită.
Un termen limită de genul – pe 25 februarie 2017 – nu este motivant pentru că e….prea departe.
Pune termene limită la obiectivele de etapă, care sunt mai uşor controlabile şi au rol de învăţare şi automotivare.
Al treilea mit:
Dacă nu ai reuşit înseamnă că nu ţi-ai stabilit obiectivele corect
Reformularea mitului:
Dacă nu ai reuşit înseamnă că nu ai aplicat planul suficient de hotărât şi consecvent
(în majoritatea cazurilor)
Lecţie: Persistă! Transformă-te în „picătura chinezească” pentru atingerea obiectivului tău. Fă-ţi un obiectiv din a persevera către scopurile tale!
În continuare, să detectăm care sunt legile fundamentale care guvernează stabilirea unor obiective care să fie şi puse în practică.
Legi în loc de mituri!
Îţi voi prezenta trei dintre LEGILE care acţionează ca o umbrelă asupra oricăror metode de stabilire a obiectivelor.
La fel ca în fizică, legile tind să funcţioneze mereu – ele se verifică în realitatea curentă, ceea ce înseamnă că dacă acţionezi împotriva lor şansele tale de succes sunt nule.
Legile sunt fireşti, decurg una din cealaltă şi îţi oferă o hartă clară pentru a trece la acţiune.
Când le aplici, orice instrument de stabilire a obiectivelor devine „o rotiţă” într-un angrenaj complex a cărui scop este să îţi asigure succesul.
Prima lege – Legea focalizării
Ca să obţii un rezultat, focalizează-ţi atenţia pe acel rezultat
Afirmaţiile caracteristice acestei legi sunt:
Energia urmează atenţia
Orice lucru asupra căruia îţi focalizezi consecvent atenţia are tendinţa să se dezvolte
Ceea ce crezi, cu implicare emoţională, devine realitatea ta
Practic, focalizarea atenţiei asupra lucrului pe care ţi-l doreşti este o primă condiţie necesară pentru a realiza acel lucru.
Aceasta este baza psihologică a antrenamentului mental. Fii atent care sunt dorinţele tale, alege una din aceste dorinţe si focalizează-ţi atenţia, ca o rază laser, pe ceea ce îţi doreşti.
Păstrează atenţia focalizată pe ceea ce vrei suficient timp şi vei simţi cum începi să te îndrepţi în direcţia respectivă.
Tehnicile de vizualizare pe care sportivii le folosesc înainte de competiţie sau metodele de afirmare a obiectivelor în scris, sunt expresii ale acestei legi.
Este domeniul clarificării Viziunii!
A doua lege – Legea execuţiei
Ca să obţii un rezultat, acţionează până când îl obţii
Afirmaţiile caracteristice acestei legi sunt:
Cunoaşterea este doar un zvon neverificat până când ajunge în muşchi (proverb Balinez)
Orice lucru este creat de doua ori – o dată în mintea ta şi a doua oară în realitate
Acţiunea crează motivaţie
Practic, focalizarea neînsoţită de acţiune este un prilej de frustrare.
Dorinţele tale devin extrem de clare în mintea ta, dar te autosabotezi să le pui în practică!
Este ca şi când ţi-ai dori foarte mult să joci biliard la nivel profesionist, te antrenezi mental astfel încât loviturile tale să fie perfecte, dar nu te mai duci la meci.
Majoritatea tehnicilor de stabilire a obiectivelor nu ţin cont de această lege.
Ele sunt în esenţă instrumente de planificare bazate pe prima lege (a focalizării).
În anumite şcoli de dezvoltare personală, cum ar fi de exemplu artele marţiale se pune însă foarte mult accent pe pregătirea fizică şi pe acceptarea unor antrenamente „fără sens” înainte de a dobandi învăţătura propriu zisă (vezi filmul „Karate Kid”).
Acestea au de fapt rolul de a „construi” în ucenic suficientă determinare şi disciplină pentru ca viziunea asupra căreia se focalizează să poată fi urmărită consecvent.
Este domeniul punerii Viziunii în practică!
A treia lege – Legea sinergiei
Ca să obţii un rezultat, lucrează împreună cu oameni care doresc sa îl obţină
Afirmaţiile caracteristice acestei legi sunt:
Nici un om nu este o „insulă” de sine stătătoare (Marshal McLuhan)
Poţi să obţii orice îţi doreşti dacă ajuţi destui oameni să obţină ce-şi doresc (Zig Ziglar)
Viaţa e un sport de echipă
Calea cea mai scurtă spre succes nu este prin încercare/eroare ci prin mentorat.
Dacă vrei să obţii succesul repede, gaseşte pe cineva care a excelat deja în domeniul tău, devino prietenul acelei persoane, învaţă-i secretele succesului şi aplică-le.
Altfel, s-ar putea să redescoperi roata. Deşi ar putea fi un proces interesant, descoperirea roţii are dezavantajul că durează foarte mult.
Ţine minte: Succesele notabile se obţin în echipă.
Un cântăreţ valoros are o echiă în spate, care se ocupă de toate amănuntele, de la camera de hotel, până la instalaţia de lumini de pe scena.
Pilotul de formula unu fără mecanicii care să îi schimbe pneurile la secundă, poate obţine doar succese de etapă, dar nu va câstiga competiţia.
Medicul chirurg poate să dobândească o imensă notorietate şi expertiză, dar numai bazându-se pe echipa cu care lucrează.
Un mentor poate să fie şi o echipă, nu doar o persoană.
Când îţi propui să obţii un anumit rezultat, gandeşte-te şi la cine te poate însoţi pe drum.
Iată câteva întrebări care ţi-ar putea fi de folos când îţi alegi mentorii:
Cui pot să îi cer ajutor?
Cine ar putea să cunoască pe cineva care să mă ajute?
Cine îmi poate fi mentor? Cine altcineva?
Cine e expert în domeniu?
Cine este interesat să contribuie la proiectul meu? De ce?
ESENŢIAL: Nu poţi realiza ceva cu adevărat măreţ fără concursul celor din jur!
Alege-i cu grijă! Formează-ţi echipa din oameni care au toate motivele din lume să te susţină în atingerea scopului tău.
Este domeniul împărtăşirii Viziunii!
Legile în acţiune
Exemplu. Să presupunem că doreşti să îţi dezvolţi propria afacere astfel încât în doi ani să ajungi independent(ă) financiar şi să îţi permiţi 3 luni de concediu pe an.
În primul rând, ai nevoie de o viziune clară a ceea ce vrei să faci şi imediat ce o ai, să te focalizezi asupra acelei viziuni ca o rază laser. (Legea focalizării)
Dacă ţi-ai ales să deschizi un magazin de pantofi, asta ar putea să însemne că în mintea ta creezi în mod aproape obsesiv imaginea foarte DETALIATĂ a rezultatului final – cum arată magazinul, cum funcţionează, ce spun clienţii, cum te simţi când un client pleacă mulţumit din magazinul tău, etc.
De asemenea, dezvolţi o clarificare mentală a tuturor elementelor afacerii, de la fluxul financiar la aprovizionare, de la asigurarea garanţiei la ce scrie pe vitrină, de la relaţiile cu furnizorii din Italia, la scrisorile de Crăciun trimise clienţilor fideli.
Toate aceste elemente născute în imaginaţia ta curg apoi într-un plan pe hârtie, în care anticipezi cât mai bine ce s-ar putea întâmpla.
În al doilea rând, te pui pe treabă şi pui planul în aplicare.
(Legea executiei)
În realitate, unele prevederi din plan nu se potrivesc cu situaţia de fapt şi constaţi că ai nevoie să ajustezi, modifici, reorientezi, etc. acţiunile tale.
Faci compromisuri cu mijloacele, dar nu cu ţinta finală.
Poate că furnizorii întârzie cu livrările, poate că un competitor deschide un magazin mai atractiv „peste drum”, etc… Iar tu….??? Tu ajustezi, creezi oferte speciale, aduci produse mai bune şi în esenţă, continui!
În al treilea rând, cauţi o echipă de oameni competenţi care să aibă drept scop succeul magazinului tău.
(Legea sinergiei)
Echipa poate fi formată pentru început şi din două persoane – tu şi înca cineva, însă acel cineva ar trebui să fie foarte competent şi motivat.
Când recrutezi acea persoană asigură-te că îndeplineşte condiţiile de caracter, competenţă şi compatibilitate (cu tine).
Pentru început, ea poate să fie un sfătuitor sau un mentor, o persoană cu experienţă în domeniu care îţi oferă sfaturi şi informaţii utile.
Astfel eviţi să înveţi din greşelile proprii şi te hrăneşti cu succesele de etapă pe care ţi le asigură un sistem deja verificat.
Alt exemplu.
Să presupunem că vrei să slăbeşti 7 kilograme.
În primul rând, îţi focalizezi atenţia, în DETALIU, asupra rezultatului final şi creezi un program care SE POTRIVEŞTE stilului tău de viaţă (dietă, exerciţii, etc.)
În al doilea rând, pui în practică programul indiferent de obstacolele care apar.
Secretul ca să slăbeşti 7 kilograme este să slăbeşti cele 7 kilograme, unul câte unul.
Nu renunţa niciodată!
Cu cât renunţi mai des cu atât îţi „educi” creierul mai mult să renunţe şi mai des.
În al treilea rând, ca să treci mai uşor peste obstacole, creezi un grup de sprijin.
Este echipa ta de slăbit. Tu decizi cine face parte din ea. Ar fi bine să fie o echipă de elită în domeniu!
Când spun elită mă refer la oameni competenţi şi motivaţi.
Ar fi bine să ai în echipa ta un specialist în nutriţie, un antrenor de fitness şi pe cineva care a trecut prin ceea ce urmează să treci tu.
Echipa se află acolo ca să te susţină în momentele dificile şi să îţi aplaude reuşitele.
Ei sunt cei care te aplaudă din ce în ce mai tare cu fiecare kilogram „pierdut”. Tot ei sunt cei care îţi atrag atenţia când caloriile din farfuria ta depăşesc limita.
Dacă nu cunoşti oamenii cheie care să facă parte din echipa ta, atunci caută o organizaţie specializată pe slăbit, care să îţi „împrumute” echipa lor specializată pentru perioada cât îti urmăreşti scopul.
Altfel spus, devino membru al organizaţiei, dacă asta te ajută.
Concluzii.
Înainte de a începe să îţi stabileşti obiective cu un sistem de genul SMART sau MMM sau HUGGS sau…. oricare nume „cool”, asigură-te că ai reformulat „miturile” stabilirii de obiective şi că aplici Legile stabilirii de obiective descrise mai sus.
Ca un ghid înainte să începi orice planificare, oferă-ţi raspuns la câteva întrebări fundamentale:
- Am o direcţie? Ştiu unde vreau să ajung pe termen lung? Obiectivul meu se leagă de această direcţie?
_______________________________________________
_______________________________________________ - Mi-am dovedit că pot duce la bun sfârşit ceva până în acest moment?
Ce? (oferă cât mai multe exemple, şi mari şi mici: cumpărarea unei maşini, plan de economii finalizat, 30 minute de exerciţii fizice de 3 ori pe saptămână, citesc o carte pe lună, etc.) Pot petrece în mod consecvent timp ca să îmi stabilesc obiectivele?
_______________________________________________
_______________________________________________
- Ştiu exact ce vreau? (descrie cât mai detaliat ce vrei să obţii). Sunt motivat de dorinţa fermă să ajung acolo? De ce?
_______________________________________________
_______________________________________________ - Motivaţia mea vine din frustrare sau este legată de dorinţa de a obţine ceva important pentru mine?
Mâine îmi voi formula obiectivul la fel? Dar peste o săptămână? (reia obiectivul peste o zi şi apoi peste 7 zile ca să te asiguri că nu ţi-l stabileşti sub imperiul emoţiilor negative)
_______________________________________________
_______________________________________________
- Sunt dispus să fac efortul necesar până la capăt? Am energia, tăria şi motivaţia să perseverez până obţin rezultatul?
_______________________________________________
_______________________________________________ - Am un grup de susţinere? (un mentor sau o echipă) Cine?
_______________________________________________
_______________________________________________
Cred că raspunsurile la aceste întrebări îţi vor fi de mare folos în modul cum îţi gândeşti obiectivele pe termen lung dar mai ales pe termen scurt.
