Trei lecții despre realitate de la 3 gânditorilor geniali

Scriu acest articol inspirat de venirea în România, simultan, pe 4 mai 2020, a mai multor ’’minți luminate’’. Printre ei, trei gânditori celebri care mi-au influențat semnificativ munca.

Fiecare este un brand în domeniul său de excelență:

• Michio Kaku
• Malcolm Gladwell
• Martin Lindstrom

Fiecare autor și fiecare idee despre ei are câte o mică poveste interesantă care merită parcursă pentru că are o concluzie inedită.

Iată mini-poveștile:

Povestea lui Kaku: cartea neterminată de un mare om de știință care l-a facut pe un copil de 8 ani să devină fizician

Personajul principal al acestei povești este Michio Kaku (n. 24 ianuarie 1947 la San Jose, California) fizician și futurolog american de origine japoneză, cofondator al teoriei string-urilor. Este profesor la catedra de fizică teoretică Henry Semat de la Graduate Center, City University din New York.

Fizicianul Michio Kaku studiază cum ar putea fi transpuse în realitate idei aparent imposibile. El combină cele mai recente cercetări în domeniu și tehnologii avansate pentru a dezvălui principiile științifice care stau la baza mai multor concepte din lumea științifico-fantastică.

Întâlnirea mea cu Michio Kaku a fost una virtuală. I-am urmărit o serie de prelegeri pe internet, ca urmare a interesului meu pentru tehnica vizualizării.

La fel ca și Einstein, Kaku este un mare adept al ideii că imaginația este extrem de importantă, iar imaginația funcționează atunci când ai o capacitate foarte bună de a crea imagini în creier. Nu toți oamenii au această competență, însă oamenii creativi o au din belșug.

De fapt, Kaku a fost literalmente inspirat de Einstein să urmeze o carieră de fizician. Iată cum descrie chiar el întâmplarea:

A existat un moment care mi-a schimbat întreaga viață, toată traiectoria  mea a deraiat. Ce s-a întâmplat a fost că un mare om de știință murise și toată lumea vorbea despre asta. Nu am să uit niciodată imaginea cu biroul lui care era în toate ziarele cu titlul: Acesta este un manuscris neterminat al celui mai mare fizician al tuturor timpurilor. Da, era vorba de Albert Einstein. M-am întrebat,  despre ce era vorba și de ce nu l-a putut termina? Am intrat în bibliotecă și am aflat că era vorba de Teoria Câmpului Unificat. Einstein dorea să facă o ecuație de un centrimetru lungime care să ne permit să citim mintea lui Dumnezeu. Atunci mi-am zis, WOW! Asta este  pentru mine, asta vreau să lucrez pentru tot restul vieții, să termin acea teorie.

În opinia lui, motivul principal pentru care Einstein nu a ajuns la Teoria Câmpului Unificat în Fizică este chiar incapacitatea de a vizualiza (sic!) o imagine clară a ceea ce înseamnă câmpul unificat.

Fizicianul Japonez a fost atât de puternic inspirat de Einstein încât i-a preluat din metode și a ajuns să înțeleagă cât de importantă este puterea vizualizarii creative.

Vezi explicația lui Kaku în video-ul de mai jos:

Lecția de la Michio Kaku:  vizualizează ca să poți soluționa o ipoteză. Dacă nu ai o imagine clară în minte pe baza căreia ipoteza ta să fie clarificată, va fi foarte dificil să găsești o soluție creativă la ea.

Ce ai de făcut așadar este să găsești o reprezentare vizuală pentru fiecare ipoteza pe care vrei să o explorezi.

Atenție însă!!!

Ceea ce vizualizezi în mintea ta este influențat de ceea ce vezi cu ochii tăi, iar uneori aparențele înșeală. Această realitate este foarte bine surprinsa de Malcolm Gladwell.

Povestea lui Gladwell:  Fotografia controversată care a schimbat destinul Americii

Unul dintre autorii mei preferați este Malcolm Gladwell.

Cartea „David și Goliath” este una dintre cele mai interesante creații ale autorului și e plină de povești interesante.

În particular, mi-a atras atenția cea în care vorbește despre un subiect ce mă preocupa de 15 ani: influențarea cu integritate versus manipulare.

Concret:

Fotografia arată un ciobănesc german furios, asmuțit de un polițist alb să sfâșie un adolescent afro-american.

Totul se petrece într-un orășel din Alabama anului 1963, în timpul unor revolte de stradă ale populației de culoare.

Până aici, deși spectaculoasă, imaginea nu ar trebui să ridice prea multe semne de întrebare.

Lucrurile par ușor de explicat, dacă le luăm pe bucăți:

1. Câine rău mușcă om bun
2. Polițist rasist molestează adolescent de culoare, nevinovat
3. Adolescentul se apleacă ușor în față ca și când s-ar lăsa pradă colților câinelui…
4. Drepturile minorităților nu sunt respectate… etc…

Mulți analiști afirmă că Actul Drepturilor Civile semnat în 1964 în Congresul SUA a fost în mare măsură rezultatul acestei imagini care a făcut înconjurul lumii.

Dacă săpăm mai adânc însă, constatăm:

1. Băiatul de 15 ani nu era părtaș la revolta populației de culoare. Era un simplu spectator, în drum spre casă, de la școală.
2. El provenea dintr-o familie de afro-americani care deținea două ziare ce erau destul de critice la adresa protestatarilor.
3. Polițistul din imagine era un om modest și rezervat, fără înclinații agresive la adresa populației de culoare.
4. Lesa este întinsă, ceea ce sugerează că polițistul încearcă să oprească atacul animalului.
5. Tânărul de culoare, un lungan de doi metri, a declarat după incident că a ridicat instinctiv genunchiul și s-a aplecat ușor în față, sprijinindu-se de polițist, pentru că fusese învățat în trecut că așa se poate apăra de câinii agresivi din vecinătatea unde trăia.

Martorii oculari au afirmat după incident că în urma loviturii i-a fracturat mandibula câinelui…

Totuși, imaginea a avut un rezultat istoric important și a servit de minune mișcării pentru drepturi civile a lui Martin Luther King.

Și acum întrebarea: Ce a contat cu adevărat în toată această poveste? Adevărul sau percepția?

Dacă ziarele nu ar fi publicat imediat acea fotografie, a doua zi, pe prima pagină, ar mai fi avut ea efectul scontat? Probabil că nu!

Concluziile acestei istorioare sunt pentru mine următoarele:

Nu tot ce vezi înseamnă ce crezi!

Faptul că jurnaliștii au VĂZUT fotografia și au comentat-o într-un anumit fel, nu înseamnă că așa au stat lucrurile în realitate.

Totuși… ceea ce crezi te face să acționezi

Faptul că cititorii au crezut în interpretarea dată inițial de ziare i-a făcut pe aceștia să ia o poziție publică ce i-a determinat pe politicieni să ACȚIONEZE și să semneze un act istoric.

Dacă vrei să acționezi în cunoștință de cauză, înțelege mai întâi cauza

Această poveste adevărată s-a soldat cu un final fericit.

Din păcate, sunt multe altele care s-au soldat cu final nefericit.

Justiția e plină de condamnări bazate pe dovezi de doi bani.

Marketingul e plin de mesaje care duc consumatorii la concluzii ciudate.

De exemplu, „faptul că folosești un anumit brand de țigări înseamnă că ești liber” este una dintre cele mai ciudate idei, dar funcționează…

Fără nici un dubiu, percepția este cea care determină acțiunile oamenilor, nu realitatea însăși.

Deci, dacă vrei să influențezi cu integritate, secretul este să oferi oamenilor cât de mult adevăr ești capabil, astfel încât ei să tragă concluzii cât mai aproape de el.

Acțiunea e determinată de percepție, nu de realitate!

Într-o altă carte a lui Gladwell (The Tipping point) găsim teoria geamurilor sparte, care spune cam așa: Cu cât sunt mai multe geamuri sparte într-un cartier, cu atât mai multe vor fi.

În concluzie, dacă vrei să ai un cartier curat și frumos într-un oraș, repară pe loc toate geamurile sparte.

Ce se întâmplă de fapt? Simplu!

Persoanele cu porniri de vandalism vor trage concluzia că un geam spart e un semnal că pot fi sparte toate celelalte.

Percepția determină comportamentul!

Chiar dacă inițial nu toate geamurile erau sparte, în final… toate ajung să fie sparte.

Revenind la timpul prezent și la exemple mai puțin dramatice, cred că se pot trage următoarele concluzii de final:

Fii atent la semnalele pe care le primești din mediu (la reclame, la poze, la mass-media) și aminteste-ți mereu că toate sunt stimuli pentru PERCEPȚIA TA!

Nu poți controla toți stimulii, dar îți poți controla percepția! Pentru a realiza asta, privește cu alți ochi ce pare evident pentru majoritatea.

Mai exact, lecția lui Gladwell ar putea fi rezumată astfel: ca sa înțelegi corect comportamentul analizează ce vezi, nu doar ce crezi (că vezi).

O lecție care sună bine și e interesantă, dar cum anume poți realiza acest lucru în mod concret? La această întrebare, Martin Lindstrom are un răspuns foarte interesant:

Povestea lui Lindstrom:  Ia-ți o versiune foarte veche de telefon mobil și nu-l lua cu tine la piscină

Pe Martin Lindstrom am avut plăcerea să îl intervievez la lansarea uneia dintre cărțile sale in România (cartea se numește Small Data).

De atunci, l-am mai vazut pe Lindstrom pe scena de încă 2 ori și am fost impresionat de prestația lui ca Speaker și mai ales de originalitatea abordării sale. Când l-am întrebat dacă se consideră speaker, autor, trainer sau antreprenor mi-a răspuns:

Nici una! Sunt un filosof!

Filosofia pentru mine înseamnă să privești lumea dintr-o perspectivă nouă, să fii creativ și vizionar și să pui lucrurile cap la cap într-o manieră inovativă…

Această auto-caracterizare mi se pare excelentă și foarte potrivită cu Lindstrom, cu atât mai mult cu cât ’’filosofia’’ de care vorbește el e una curajoasă, orientată spre practică si cu un puternic impact pe întregul glob (cărțile lui ajung să fie citite în 170 de țări).

Daca citești scrierile lui Lindstrom (nu doar Small Data ci și Brandwashed sau Branding Senzorial), vei constata aceasta grijă pentru observarea lucrurilor din altă perspectivă…

Lindstrom este pur și simplu un căutator al principiilor primare, așa cum le definea frumos Aristotel. Filosoful grec a fost mereu în căutarea „primei baze de la care se cunoaște un lucru” sau a primelor principii.

Iată cum descrie Aristotel respectiva căutare (prin intermediul tălmăcirii lui Terence Irwin):

În fiecare metodă de cercetare există primele principii sau cauze, iar cunoașterea și știința rezultă din dobândirea de cunoștințe despre acestea; (…)credem că știm ceva doar în cazul în care dobândim cunoștințe despre cauzele primare, primele principii primare, până la elemente. Este clar, deci, că de exemplu în știința naturii ar trebui să încercăm mai întâi să determinăm întrebări despre primele principii. Direcția naturală a drumului nostru este de la lucruri mai cunoscute și mai clare pentru noi, la lucruri care sunt mai clare și mai cunoscute de natură.

În esență, Aristotel spune că avem tendința să înțelegem lumea pornind de la credințele care ne sunt cunoscute și de aceea, pentru o cunoaștere profundă trebuie să lucrăm în sens invers pentru a găsi adevărurile care stau la baza acestor credințe.

Acest tip de proces duce la descoperirea primelor principii.

După descoperirea primelor principii, gândirea bazată pe ele înseamnă practic să faci raționamente pornind de la acestea, nu de la convingeri sau păreri superficiale.  

Această ideee este incredibil de puternică, iar Martin Lindstrom o aplică în marketing, atunci când pornește de la cunoașterea comportamentului consumatorului individual (Small Data) și nu de la cunoașterea statistică a marii mase de consumatori (Big Data).

Există însă o condiție pentru a putea accesa principiile: puterea de a observa ceea ce nu este evident! Martin reușește acest lucru cu ajutorul unui telefon mobil… foarte vechi, pe care NU îl ia cu el la piscină… :)

Lecția lui Lindstrom?

Mi se pare ca ceea ce ne oferă Martin se poate rezuma astfel:

Învață să rămâi prezent ca să observi ceea ce nu e evident.

Cele trei lecții în rezumat:

Din povestea lui Michio Kaku am extras următoarea idee:

Vizualizarea este cheia pentru a putea face raționamente complexe și bune.

DAR… pentru a putea face astfel de raționamente merită să fii atent la aparențe… iar Malcolm Gladwell ne arată cum cu o ’’simplă’’ fotografie… din care rezultă o a doua lecție exterm de importantă:

Ca sa intelegi corect un comportament, analizează ce vezi, nu doar ce crezi (că vezi)

Această lecție este valoroasă pentru că, așa cum observa Aristotel, avem tendința să ne gândim la realitate pornind de la propriile convingeri, nu de la adevăr (principii primare).

Cum ne dezvoltam capacitatea să realizăm acest lucru? Ne lămurește Martin Lindstrom: Invață să rămâi prezent ca să observi ceea ce nu e evident.

PS: La final, vreau să îţi pun de la început 5 întrebări la care chiar merită să răspunzi:

• 1. Îţi doreşti să fii perceput ca expert şi lider în meseria ta?
• 2. Ai simţit vreodată că ai ceva valoros de spus, dar nu eşti pregătit să comunici celorlalți?
• 3. Ţi-ar plăcea să te simţi foarte confortabil când ţii prezentări?
• 4. Te poţi imagina ţinând prezentări super-motivante în care eşti văzut drept liderul demn de urmat?
• 5. Vrei să îi convingi simplu şi uşor chiar şi pe oamenii sceptici?

Ţi-am pus aceste întrebări pentru că ele au un răspuns comun: să cunoşti tainele vorbitului în public este modalitatea cea mai rapidă prin care poţi să evoluezi profesional!

Am pregătit câteva sute de absolvenţi în programul de dezvoltare a abilităţilor de prezentare cu public creat ca un SISTEM coerent şi practic prin care oricine poate să înveţe să facă prezentări eficiente chiar dacă nu a mai vorbit niciodată în public.