Un pas simplu care poate revoluționa sistemul educaţional de mâine!
Zilele acestea sunt în turneu prin Banat și Ardeal, iar una dintre temele conferinței mele este găsirea obiectivelor pe termen lung pe care merită să ni le stabilim.
Când vorbesc despre educație și despre rolul ei în stabilirea unor obiective autentice apar, inevitabil, pe fețele oamenilor semnele neîncrederii.
Știu că subiectul nu e ușor de abordat și nici de rezolvat și tocmai de aceea nu îl tratez superficial.
În urmă cu doi ani am scris o carte pe această temă și, până în prezent, am distribuit-o în mii de exemplare, iar câteva sute au ajuns la școlile din România, ca donație.
Dar asta e altă poveste…
Ce vreau să îți spun astăzi e legat de cel mai simplu și bun lucru pe care școlile l-ar putea face pentru a aduce mai multă valoare copiilor și părinților.
Ești gata ?
Uite-l:
Să întoarcă pe dos două noțiuni: teme pentru acasă și predare în clasă
Mai exact, să se facă temele în clasă, sub supravegherea profesorilor și să se facă predarea acasă, cu tehnologie modernă și gamificare.
”Da, măi Andy, da’ nu e chiar așa de simplu….”
Știu că orice idee din asta va întâmpina, inițial, rezistență, dar hai să ne detașăm emoțional nițel și să ne gândim ce s-ar întâmpla în 5 sau 10 ani.
7 posibile predicții:
- În primii doi-trei ani am trece printr-un proces de acomodare, inconfortabil și stresant pentru copii, dascăli şi părinţi.
Apoi, încet încet, părinţii ar găsi utilitate în a-i ajuta pe copii la lecții pentru că ar putea să VADĂ cu proprii ochi ce și cum învaţă copiii.
Nu ar mai fi un fel de nebuloasă în mintea lor (a părinţilor) când ar trebui să îşi imagineze ce li s-a predat copiilor la şcoală.
- Părinţii ar avea ocazia să vadă, în timp real, chiar în momentul în care copiii învaţă, ce preferinţe au aceştia.
Nu ar mai trebui să se bazeze pe părerile dascălilor referitoare la înclinaţiile ori talentele pe care respectivii copii le au sau nu.
- Părinţii ar putea să îşi distribuie sarcinile între ei şi să se folosească de propriile puncte tari pentru a-şi ajuta copiii, pentru că pur şi simplu ar putea să urmărească şi ei, pe repede înainte, video-prezentarile pe care copiii le au de parcurs.
- Învăţarea prin joc (gamificare), alături de copii, nu ar mai fi o corvoadă pentru părinţi, pentru simplul motiv că și unii și ceilalți ar putea să perceapă acest proces drept timp de calitate petrecut împreună.
- Părinţii ar avea ocazia să spună copiilor punctul lor de vedere matur – mai ales la disciplinele umaniste – în timp ce urmăresc acele lecţii împreună cu copiii lor, la fel ca atunci când familia se uită împreună pe Discovery… Astfel, părinţii participă pe bune la educaţia copiilor lor!
- Părinţii vor învăţa să îşi respecte mai mult copiii. WOW! ”Ce spui tu mai Andy acolo???” Exact ce ai auzit!
- Părinţii nu vor mai putea să zică: ”pentru că aşa spun eu!”. Va fi nevoie să argumenteze punctul lor de vedere şi chiar să îl relativizeze – adică să nu îl mai transmită ca pe adevăr absolut. În acest fel, în timp, copiii vor învăţa să gândească mai limpede, luând în calcul mai multe puncte de vedere deodată.
Ce se elimină astfel?
Se elimină (cel puţin parţial) frustrarea ambelor părţi rezultată din faptul că părinţii au de ajutat copiii să facă nişte lecţii pe care nu le înţeleg complet nici unii nici alţii.
Lectii predate anterior de o terţă parte care nu mai e de faţă în momentul rezolvării (dascălii)…
(Și este evident că nu le înțeleg pentru că se vede din felul în care copiii rezolvă problemele pe care în sistemul vechi trebuie să le rezolve.)
În schimb, la intrarea în sala de clasă, dascălii vor avea ocazia să explice sau să re-explice ceea ce copiii nu au înțeles, aducând acea claritate de care are atâta nevoie sistemul educațional.
Așa văd eu lucrurile. Tu ce părere ai?
P.S. Ştiu că ce am scris mai sus poate stârni multe controverse, dar repet: hai să privim o astfel de idee cu detaşare emoţională.
Eu nu spun că aşa trebuie făcut 100%. Propun doar o schimbare de paradigmă ce ar putea duce la un sistem mai bun.
Mai multe detalii pe tema asta în cartea ”Manifestul Educaţiei”.
