Valentine’S Day şi sfaturile de cuplu
De când ne-am apucat şi noi să îl serbăm pe Valentin, vărul trans-oceanic al lui Dragobete, s-a umplut internetul de sfaturi despre relaţii de cuplu şi sex…
Eu, unul, mă bucur…
Mă bucur, pentru că avem ocazia să sărbătorim iubirea şi de Dragobete şi de Valentine’s Day.
Orice prilej de bucurie în plus, e binevenit.
Cred, însă, că ar trebui să îl ridicăm şi pe Dragobete cam la acelaşi nivel cu Valentin.
Nu de alta, dar când cineva se mută în casă la tine, are drepturi de chiriaş, nu de proprietar.
Adică, nu îţi dărâmă pereţii la dormitoare ca să îşi facă „livingroom” şi nici nu îţi schimbă mobila fără acordul tău.
De ce am da, atunci, drepturi de primadonă lui Valentin?
Dragobetele nostru mi se pare cam slab şi pipernicit în ultimii ani, iar Valentin e ca un pui din „curtea industrială”, hrănit cu hormoni.
Creşte, de la an la an, mai ceva ca Făt-Frumos…
Repet, nu mă deranjează că se sărbătoreşte… E foarte bine!
Dar, să nu-l uităm pe Dragobete prin vreun ungher de bojdeucă, fiind prea ocupaţi să îl cazăm la 4 stele pe vărul din New York…
Dacă tot vrem să ne bucurăm de ziua iubirii, să o facem atunci şi de Dragobete şi, eventual, să le unim…
Cam la fel cum se fac „punţi” de vacanţă atunci când zilele libere pică în preajma weekend-ului.
Adică:
Ne bucurăm de Valentin pe 14… şi o ţinem tot aşa, într-o iubire, până pe 24, când e Dragobetele.
Mai ales că 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte!
Acest mic detaliu e important, pentru că începutul primăverii chiar e simbolul cel mai frumos la care mă pot gândi când vine vorba de iubire.
Cum te simţi când eşti îndrăgostit?
Probabil că la fel cum se simte natura când înverzeşte!
… totul e viu, vioi şi vivace…
Ce rezultă de aici e foarte interesant:
Sărbătoreşti pe 14 (de sf. Valentin) şi te dezmorţeşti din „hibernare”.
Apoi, mai ai un moment de sărbătoare peste 10 zile (de Dragobete), când natura însăşi iese din hibernare…
Şi astfel, trezit la viaţă, încă din timpul iernii, de energia iubirii, te poţi bucura în continuare, cât e primăvară de lungă… şi de energia naturii… ;)
Dar, mă opresc din aceste analogii romantice.
Nu de alta, dar unii cititori s-au obişnuit să dau sfaturi pragmatice despre eficienţă şi productivitate, iar ce scriu aici e niţel cam poetic.
Nu-i nimic!
Puţină poezie nu strică nici pentru cele mai algoritmice creiere…
Nu de alta, da’… acuşi vine primăvara şi rişti să nu te poţi bucura de ea, dacă eşti prea matematic în gândire… ;)
Şi acum, să ofer ceva concret şi pentru cei mai pragmatici
Spuneam, la început, că am observat că în preajma Valentine’s Day se umple internetul de articole.
La o citire mai atentă, observ că e vorba de cam 4 categorii de scrieri:
– femei care le spun bărbaţilor cum să se poarte;
– bărbaţi care le explică femeilor ce vor de la ele;
– bărbaţi care îi încurajează pe alţi bărbaţi cum să fie… mai bărbaţi;
– femei care le dau sfaturi altor femei despre… cum să fie sexy (aici e cerere mai mare, pentru că sunt multe reviste de nişă).
Ei bine, vreau să propun în…”premieră”, o a cincea categorie.
Dar, înainte de asta să îţi spun de ce:
De fiecare dată când citesc sfaturi de la unii pentru alţii, caut să văd o perspectivă mai complexă şi mai completă a cuplurilor, în general…
Din păcate, nu prea găsesc.
Cam toate articolele peste care am dat, par să fie din gama… „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie”.
Adică?
Adică, sunt unilaterale. Vin din perspectiva cuiva care ştie ce trebuie făcut şi îl învaţă pe altul care nu ştie!
– Femeia care îi spune bărbatului cum să se poarte…
– Bărbatul matur care îi spune unuia cu caş la gură cum să se poarte…
– Femeia emancipată care îi spune celei începătoare ce să facă şi ce să nu facă…
– Şi bărbatul matur, dar frustrat care îi explică femeii că el nu e ca ea…
Deşi sunt demersuri pline de bune intenţii, aceste abordări au o mare lacună (ca să nu zic… belea):
Ele privesc relaţia ÎN DOI, din perspectivă UNUIA SINGUR!!
Părerea mea este că ESENŢA relaţiilor mature este capacitatea fiecărui partener de a privi lucrurile din perspectivă AMBILOR parteneri, adică din perspectiva RELAŢIEI!!
Acesta e şi motivul pentru care, atunci când am scris despre relaţii de cuplu (am scris vreo 5 articole pe tema asta de-a lungul timpului, ultimul dintre ele fiind: „10 E-uri”), m-am referit la AMBII PARTENERI şi ce au amândoi de făcut ca să îmbunătăţească relaţia.
Deşi e tentant să scrii picanterii despre ce să facă unul SAU altul dintre parteneri, nu prea cred că ajută destinatarul, decât dacă acesta are o imensă încredere în cel care scrie.
De cele mai multe ori, însă, această încredere lipseşte!
Şi apare… următorul fenomen:
Majoritatea bărbaţilor frustraţi de relaţiile cu femeile, dacă deschid un articol scris de o femeie despre cum să se comporte bărbaţii, vor vedea un punct de vedere unilateral despre ce ar trebui să facă şi îşi vor zice, în sinea lor: „cât de nemulţumite sunt fiinţele astea„…
Majoritatea femeilor frustrate de relaţiile cu bărbaţii, dacă deschid un articol scris de un bărbat care spune cum se văd lucrurile din perspectivă lui, îşi vor spune în mintea lor: „altul care nu ne înţelege nevoile…„
Şi atunci, ce e de făcut?
Ca cititor, caută articole care surprind, simultan, ambele puncte de vedere din relaţie.
Ca scriitor, dacă vrei să creezi materiale despre asta, scrie echilibrat!
Nu da sfaturi unilaterale, pentru că sunt extrem de uşor de combătut!
De exemplu, deschid un articol de pe net, la întâmplare, scris de o femeie, în care se vorbeşte despre faptul că femeile aşteaptă de la bărbaţi „prezenţă”, „curajul exprimării emoţiilor”, şi multe alte caracteristici…
Care e reacţia mea internă, ca bărbat?
Mă bucur că ştie ce să ceară! ;)
Care e, însă, reacţia normală a unui bărbat frustrat în relaţia sa?
Va fi tentat să ceară ceva la schimb:
„Vrei prezenţă? OK! Atunci oferă-mi libertate!”
„Vrei să îmi exprim emoţiile? OK! Atunci oferă-mi spaţiu!
Fă linişte şi aşteaptă cu răbdare, până îmi vine să mă exprim, că nu sunt aşa rapid ca tine în exprimare…„
Rezultatul nu este decât o negociere continuă între cei doi…
Când sfaturile nu mai sunt, însă, unilaterale ci se referă la ambele părţi, energia contradictorie a negocierii se disipă.
Cititorul va zice, probabil, în mintea lui: „Hmmm… interesant cât de diferiţi suntem…„.
Și va fi tentat să urmeze respectivele sfaturi…
Asta e părerea mea!
Să ne iubim cu foc! (că altfel, parcă, n-am trăi deloc…)
