Veşti proaste, adică bune!
Dacă răsfoieşti presa de azi, găseşti articole de genul:
Cum ne afectează criza!?
Când citeşti mai atent găseşti titluri de genul:
Primele bugete tăiate din cauza crizei sunt:…..!
Producătorii care şi-au închis porţile sunt….!
Rezultatul este vizibil şi devine uşor de anticipat:
- Clienţi mai circumspecţi şi mai zgârciţi!
- Bănci care negociază la sânge condiţiile de creditare!
- Manageri obsedaţi de reducerea cheltuielilor!
Şi bineînţeles:
- Competiţia devine agresivă!
Dar veştile proaste pentru unii pot fi bune pentru alţii:
Aceleaşi situaţii de criză reprezintă şi vârfurile de activitate ale speculatorilor financiari.
Acestea sunt momentele în care se redistribuie averile şi se reaşează puterea politică.
Şi…
Acestea sunt momentele în care experţii se validează şi companiile puternice câştigă cote de piaţă în detrimentul celor slabe!
Gândeşte-te aşa:
La cine se uită consumatorii când competiţia este acerbă sau când bugetele sunt restrânse?
Dacă am presupune că ei au în faţă un clasament al furnizorilor, probabil că se vor uita la cei din capul listei (principiul : calitatea e mai ieftină pe termen lung).
Apoi, probabil că se vor uita la cei din coada listei (principiul : n-am bani de mai mult acum).
Dar nu se vor uita la mijlocul listei!
Mediocritatea devine astfel cel mai vulnerabil loc! A fi mediocru înseamnă a rămâne fără clienţi!
În cele două cazuri descrise mai sus, clienţii sunt atraşi de cei care sunt foarte buni prin calitate sau prin preţ.
Ambele variante presupun expertiză la nivel înalt. Inclusiv a fi competitiv ca preţ înseamnă să fii foarte bun.
În situaţii de criză, a fi expert este cea mai bună tactică de supravieţuire!
